JM Coetzee – Tinerețe

Este al doilea volum al trilogiei autobiografice Scene din viața provincială, trilogie din care v-am povestit deja despre ultimul volum, Miezul verii. Uneori sunt bune lucrurile și luate de la coadă la cap.

Dacă în ultimul volum informațiile biografice veneau de la cei care l-au cunoscut pe protagonist, în volumul dedicat tinereții perspectiva este complet diferită. Cititorul este prezent în viața personajului și îl poate vedea în plină acțiune, ajutat fiind de un povestitor care îi deslușește și gândurile. Cei câțiva ani petrecuți în Anglia sunt motivul pentru disgrația în care protagonistul își trăiește maturitatea. Mi s-a răspuns la întrebările stârnite de ultima parte a biografiei, dar am descoperit o lume foarte asemănătoare cu ce trăim azi, deși în calendarul lor scria 1962. Gândurile și visele tinereții, entuziasmul, curajul, lașitatea, căutările, eșecurile, speranța și dezamăgirile, toate îmi sunt cunoscute, îmi sunt prietene:

"Vrea să dovedească ceva: anume, că fiecare om e o insulă;"

"Ceea ce-l va vindeca, de-ar fi să se întâmple, va fi iubirea. N-o fi crezând el în Dumnezeu, dar crede în iubire şi în puterile iubirii. Iubita, cea care-i va fi sor - tită, va vedea imediat prin exteriorul ciudat, chiar şters, pe care-l oferă el, şi va zări focul ce arde înăuntrul lui"

"Căci el va fi artist, asta a hotărât de mult. Deocamdată trebuie să fie obscur şi ridicol, deoa rece, nu-i aşa, soarta artistului e să îndure obscuritatea şi ridi - colul, până în ziua în care i se va dezvălui adevă rata forţă, iar cei care l-au luat peste picior şi l-au bat jocorit vor fi reduşi la tăcere."

Voi citi și volumul dedicat copilăriei, pentru că atât în tânărul JM Coetzee, cât și în adult, zace o putere dată de pământul natal în care a fost deopotrivă acasă și străin. A fi alb în Africa de Sud în anii '60 era și binecuvântare și rușine.