Viena, orașul unde privești în sus

Umbra castelului

Podul lui Dumnezeu

Călător în țara mea

Cred că lumea este împărțită în așa fel încât fiecare țară are ceva frumos, ceva ce merită văzut și transformat în amintire, ceva despre care povestești cu plăcere și mândrie oricui. Așa-i și România, cu siguranță. Printre drumuri bune sau proaste, căci nu despre asfalt și zgârâie-nori e vorba, răsar locuri rupte din povești. Dealuri verzi, păduri aurite de soare, munți mai înalți sau mai joși, dar cu farmecul lor fiecare. Mi-e drag de fiecare peșteră, fiecare bolovan, fiecare lac. Și sunt frumoase, zău că sunt.

Zilele trecute citeam un articol despre cheltuielile nejustificate făcute pentru asfaltarea Transalpinei. Nu intru în argumente pro și contra asfaltării, dar unul dintre comentarii mi-a atras atenția. Un domn spunea că nu e nimic de văzut în Parâng, că dânsul a văzut Alpii și că România nu are nici pe departe așa ceva, deci nu are rost să cheltuim bani cu drumuri prin munți. L-aș ruga pe domnul respectiv să-și facă toate vacanțele în Alpi și să se ferească să vadă vreo fotografie din Himalaya pentru că apoi Alpii o să i se pară meschini. I-aș ruga de fapt pe toți cei care se întorc din vacanțele românești înjurând și vorbind de rău, să se ducă la străini de acum înainte. Să stea în stațiuni turistice cu multe stele, să privească piscina și hotelurile cu 10 etaje, să mănânce numai la restaurante cu stele Michelin. Să se ducă unde vor, dar să nu mai vorbească de rău ce nu știu să aprecieze și să înțeleagă.

Îmi rezerv mie drumurile proaste, locurile de înnoptat în cort, munții care nu-s ca Alpii, urcați agale cu piciorul. Păstrez pentru mine fiecare cot al Dunării, fiecare lac din Retezat și fiecare curbă a Parângului. Intru eu în peșteri neamenajate, îmi înmoi picioarele în râurile reci, iuți și nespectaculoase, iubesc eu dealurile păstorite și mărginimile Sibiului. Vă rog, duceți-vă la străini și lăsați-mi mie țara asta. O voi vorbi de bine la întoarcere, cu drag, mereu.

Despre locuri și orașe - Bangkok

Notă: fotograf Luiza Clinciu

Turist.. în București (II)

Turist.. în București

Notă: Am luat autobuzul turistic și mi-am văzut orașul prin ochii străinilor, mult mai admirativi decât proprii lui locuitori.

Despre locuri şi oraşe - Istanbul

Sfânta Sofia

Podul Galata

Moscheea albastra

În lumina reflectoarelor..

Cetatea Braşovului

Despre locuri și orașe - Bonn

Despre locuri şi oraşe – Koln (I)

Notă: Catedrala Sf. Petru din Koln

Cetatea Rupea

sursa foto: adevaruldespredaci.ro

Am zărit cetatea din fuga motocicletei, în primul meu drum cu ei. Mi-a trecut prin gând că ar fi frumos să oprim și înainte să-mi dispară gândul ne-am abătut din șosea și am urcat drumul rupt și pietruit până la intrarea cetății. Încă nu mă lamurisem cum de a știut.

Cetatea era acoperită de vegetație, cu ziduri din piatră încolțite de buruieni, verde ca ziua de vară care ne purta pe drum. Intrarea era străjuită de-o livadă. Doar o potecă se încumeta prin iarba înaltă. Soarele ardea cu înverșunare. Nu știu de unde a apărut domnul acela, am auzit povestea înainte să-l văd pe dânsul. Ne-a tot povestit preț de jumătate de oră, despre istorie, locuri și legende. Ne-a arătat fântâna cu apă miraculoasă, care ține dragostea bună de multă vreme și am băut din pumn însetată de arșiță și amețită de poveste. Apoi a dispărut la fel de enigmatic și am pornit-o singuri printre ziduri. Le-am mângâiat cu vârful degetelor și am făcut fotografii pe film, arse de soare la fel ca noi. Aveam tot echipamentul pe noi, ne străluceau frunțile și ni se înroșiseră mâinile. Cetatea ne-a îmbrățișat oferindu-ne ce avea mai bun: liniște, o priveliște superbă din înălțimi, iarbă și flori sălbatice, mere verzi și apă rece.

De câteva zile, cetatea Rupea s-a redeschis pentru public, după trei ani de renovare. Acum e obiectiv de interes național, zidurile sunt complete, iarba tunsă regulamentar, parcarea își așteaptă mușterii. Nu știu dacă în taxa de intrare se oferă și o cană cu apă de dragoste sau vreun măr necopt. Dar știu că zidurile proaspăt netezite ascund aceleași povești și gem sub revărsarea de pași, zgomot și Coca-Cola.

Despre locuri și orașe - Theatinerkirche St. Kajetan Munich

Notă: Sunt unele locuri în care simți că sunt croite după sufletul tău, deși intri pentru prima dată. Caută-le, nu vei regreta.