Despre Agora (2009) şi oameni

Nu înţeleg, nu înţeleg şi pace de ce microbul puterii face din om cea mai urâtă speţă a regnului animal. Şi asta doar aşa, ca să avem o justificare a caracterului murdar şi a răutăţii inutile de care ne facem mândri peste ani. Suntem capabili de gânduri, de dragoste, de frumos. Şi alegem să fim parşivi, cruzi, criminali.

Nu am putut urmări filmul până la final. A trebuit să mă opresc întâi ca să verific veridicitatea faptelor prezentate şi apoi pentru că lucrurile merseseră prea departe şi nu mai vroiam să văd. Nu puteam dormi ştiind că tot ce numim sfânt sunt de fapt doar închipuiri ale unor oameni obsedaţi de putere. Nu vroiam să cred că religia înseamnă doar putere şi avantaje. Aşa că am oprit filmul şi mi-am spus în gând toate vorbele bunicii despre Dumnezeu, despre oameni, despre credinţă. Doar aşa visele mele nu au fost bântuite de umbrele omenirii.

Nu este un film uşor. Nu pot spune dacă e bun sau rău, subiectul merită însă atenţie şi o minte deschisă.