Femei, femei..

De multe ori invidiez bărbații. Și-au construit o poziție socială neamenințată prea mult de aspect, tendințe, atitudine. Pentru ei e normal să nu știe numele firmei care le-a cusut tricoul, să nu aibă ultimul răcnet de pantaloni, să nu știe cum arată turcoazul și câte culori ai voie să asortezi la o ținută. Sunt social acceptați ca naivi vestimentar și, între noi fie vorba, uneori profită chiar prea mult de această naivitate.

Femeile în schimb.. eh, aici e altă poveste. Obsedate până în măduva oaselor de propriul aspect, suntem îndoctrinate de mici cu ce e frumos, ce se asortează și ce se cade purtat la un anumit eveniment. Semnele de bună purtare nu au ce căuta pe genunchii unei fetițe, iar dacă nu-și cară după ea poșeta minusculă și roz, mama va fi profund dezamăgită de înclinațiile băiețoase ale micuței. Și uite așa se nasc adevărați monștri, cărora nu le sclipesc ochii decât în fața vitrinelor și nu le freamătă urechile decât la auzul numelor marilor creatori. Căci unul e Dior, doar unul Valentino și probabil doi Dolce&Gabana.

Avanpremiera lansării colecției Versace pentru H&M în România a avut loc aseară într-un mall bucureștean. De astăzi, colecția este disponibilă în vreo două magazine. La evenimentul de aseară au fost invitate 600 de persoane și din fericire în prima jumătate de oră după deschidere nu erau decât vreo 100. Inaugurată cu fast și șampanie, cu o muzică asurzitoare și cu tot personalul magazinului pe post de manechine vii, colecția poate fi văzută pe site-ul magazinului. Eu n-am reușit s-o văd aseară decât în vitrine, în brațele generoase ale cumpărătorilor și pe casieri. Era imposibil să te apropii de cabinele de probă sau de rafturile alocate colecției. Angajații nu mai reușeau să umple rafturile și în vreo 15 minute apăruse deja primul conflict în grup. În restul magazinului domnea o liniște ciudată, tornada nu lovea decât o zonă destul de restrânsă. Asta până când clientele s-au prins de traseul angajaților de la depozit spre raft și au început să le iasă în cale și să-i despovăreze pe traseu. „Ce-ai luat dragă?” „Ce-am nimerit, ce crezi că m-am uitat?! Văd eu acasă.” Din fericire, produsele se pot returna în 24 de ore, dar cu siguranță va fi coadă și la returnat.

Mi s-a părut curios însă că deși vedeau clar că toate tovarășele lor de magazin cumpără cam aceleași produse, nu se manifesta obișnuitul orgoliu care distruge orice prietenie când două femei sunt îmbrăcate la fel. Capabile să detecteze dușmanul care poartă pantofi identici de la 100 de metri, aseară nimeni nu sesiza cei 99 de dușmani care cumpărau aceleași lucruri. Ba chiar unii invitați mai șmecheri participaseră la alte avanpremiere sau lansări și afișau încă de la coada de la intrare articole din colecție.

Femeia e o specie fascinantă. Se autodistruge repetat din cauza unui coș, a unui rid sau a unui kilogram în plus. E capabilă de sacrificii de neînchipuit pentru cinci minute de oglindire fericită. Pică în depresie dacă sânii nu încep să-i crească la timp și e convinsă de nulitatea vieții dacă nu găsește perechea potrivită de pantofi. Departe de a fi superficială, femeia e intensă, plină de pasiune și dăruire, complicată și perfectă în a respecta un milion de reguli neimpuse decât de ea însăși. Se pierde într-o mulțime de nimicuri și se regăsește într-o privire. Face o mie de lucruri deodată și tot își amintește să-și netezească fusta, să-și verifice machiajul și să-și cumpere o floare pentru birou. Femeia e o bestie dezlănțuită, dar se îmblânzește rapid și temeinic. E în stare să sfâșie un magazin întreg, să spulbere un card și să muncească până la epuizare pentru un zâmbet. Își ascunde fața sub tone de fard și se demască doar când capătă siguranța unei mângâieri. Imposibil de cunoscut, de descifrat sau de înțeles, femeia rămâne iremediabil o nebună.