De ce merg pensionarii cu RATB-ul

Sper că v-ați pus cel puțin o dată această întrebare. Când voi, oamenii muncii, care vă spetiți în fiecare zi cu fundul înfipt într-un scaun și plătiți taxe și impozite ca să le dea ălora pensii, cum ziceam când voi veniți acasă de la muncă sigur sunt mulți pensionari în autobuze și tramvaie. Sigur v-ați împiedicat vreodată de căruciorul pentru cumpărături pe care-l târșâie un amărât înșelat de propriu trup și pedepsit la a-și târî mândria într-un cărucior cadrilat. Sigur n-ați putut să vă odihniți picioarele încă îmbrăcate de mușchi, cu oase negăunoase și încheieturi sprintene. Ei ocupă mârșav toate scaunele în lunga și zilnica lor perindare spre piață. Și ca să vezi nerușinare, și duminica se plimbă dom'le. Cică au prieteni și rude de vizitat și cum nu le ajunge pensia de-o bere în Centrul vechi și nici picioarele de o plimbare cu barca în parc, se deplasează cu RATB-ul în vizită la coana nașă. La un ceai. Păi da, că au case. Au case de 50-60 000 de euro cumpărate pe nimic de la ICRAL. Vă spun eu, se vaită degeaba că n-au bani. Ar putea să-și vândă casele și să se mute în rulote la marginea orașului: nu tu încălzire de plătit, nu tu piață scumpită, nu tu prieteni de vizitat. Și dacă au poftă de o roșie n-au decât să muncească pământul și să o culeagă la toamnă. Nu, nu, nu se mai poate așa. Voi munciți, voi aveți drepturi. Că ăia de-au muncit acum 20 de ani ca să vă țină la școală sunt expirați, da, exact, expirați. Și dacă nu vor să plece (să plece dom'le, unde-or ști!) eu zic să-i eutanasiem. Blând, așa. Cu prima pensie să primească și prima doză de otravă, ca într-un an să se curețe. Nu tu medicamente, cozi la medicul de familie, aglomerație în autobuze. Să aibă muncitorul țării spațiu de relaxare și loc la fereastră. Că doar el muncește.. până la prima pensie.

Dacă sunteți curioși de unde mi-a sărit țandăra, găsiți articolul aici.