A spune sau a nu spune

"Draga mea, ce nuntă superbă! Păcat însă că ai facut-o în mai, știi că se spune că nunțile de mai nu rezistă.." Era probabil mătușa sau vecina cuiva, dar Miruna n-ar fi putut spune cu exactitate a cui. Îi zâmbi politicos, deși cam strâmb după mine, și îi ură o seară plăcută (spunându-și în gând să fie ultima dată când o vede pe doamnă la nunta ei de mai, cu posibilitate de separeu). Proaspătul soț o strânse ușor de mână. Senzația de prăbușire o părăsi și înaintă voioasă spre următoarea masă.

"Felicitări, felicitări!" se grăbi un domn cu mustață să ureze. Era un pic cam băut și zâmbetul lui malițios nu făcu senzație. "Și? Abia așteptați să scăpați de noi, nu? Uită-te la ea băiete, ce tărăboi face în pat asta mică!" exclamă din nou domnul, dornic de atenția mulțimii. Miruna își abținu roșeața în vârful urechilor și vorbele ascuțite în vârful limbii, zâmbi și mai strâmb ca la prima masă, ciocni zgomotos cu domnul și fugi cât de repede la masa următoare.

O întâmpinară două doamne de vârstă tomnatică, îmbrăcate riguros în rochiile bune, cu toate bijuteriile din dotare și parfumul de epocă. "Când dansăm la botez? Le dați numele Soficăi și al lui Gicu, nu?" Miruna își recunoscu socrii în descriere și presupuse corect că a ajuns la masa cu rudele lui. Făcu imprudența să anunțe că încă nu era cazul de plozi și doamnele schimbară o privire cu subînțeles. Apoi cea mai în vârstă dintre ele, cu privirile preocupate de un inel gros, murmură ca pentru ea: "Eh, săraca Mioara, câți plozi i-ar fi turnat ea.." Înghițând în sec și reținând numele pentru cercetări ulterioare, Miruna ură seară bună și se scuză politicos spre masa următoare.

O masă veselă și plină de zâmbete o întâmpină cu urale. Nu-i cunoștea, dar păreau bine dispuși și fără urări prea elaborate. Probabil colegii lui de servici, va întreba mai încolo. Zâmbi înveselită brusc și deschise vorba despre muzică și mâncare. Da, da, totul e în regulă o liniștiră tinerii. Recompensându-i cu o privire fericită de ansamblu, Miruna găsi ochii unei fete oacheșe și mărunțele fixate pe rochia ei. Înghiți în sec așteptând pleznitura. "Vai, ai o pată pe rochie! Nu trebuia să iei tort de ciocolată sau măcar să nu te apropii de el. Și-așa ți-e cam strâmtă rochia.." Miruna se clătină pe tocuri blestemându-se în gând pentru neatenția cu tortul. Plânsese amar în baie încercând să elimine urmele dezmățului culinar. Din păcate, rochia ei refuzase tratativele de pace și o pată mică și maro încă îi mai strălucea pe fustă. Inspiră adânc, îi pofti la dans pe petrecăreți și porni mai departe.

O fulgeră un gând cum că fata oacheșă ar fi Mioara, dar îl alungă repede pentru întâmpinarea următorilor meseni. Și tot așa, din masă în masă, din urare în urare, Miruna pierdu șirul celor ce îi ieșeau în cale și socoteala blagoslovenilor pe care le primea. Copiii reveniră de câteva ori în discuție, la fel și pata pentru care primi mai multe sfaturi. Pentru cazul în care nunta de mai chiar avea probleme și mai trebuia să poarte rochia încă o dată. Mai înregistră și că unii oaspeți ar fi vrut altă muzică, alții alte flori și cei mai mulți alt tort. Își promise că la următoarea nuntă va fi mai atentă la tort și mai selectivă cu invitații. Și se va uita după așa-zisa Mioara. Când reveni la masa ei, lumea răvășită care o înconjura avea altă culoare. Ciudat, alesese piersică pentru ornamente și acum totul i se părea violet.

Pe sub masă, cineva o strângea zdravăn de un genunchi. Întoarse privirea și îl găsi pe el, zbătându-se cu niște gânduri nu tocmai plăcute. Bângui ceva despre alegerea cravatei și a costumului prea deschis, despre câți copii ar vrea și cât de repede și despre cât de mult vin mai era. Era transpirat și ciufulit, avea o căutătură fugărită și niște cearcăne asortate costumului. Se crispase în genunchiul ei și presimțea o vânătaie, dar figura lui descompusă o amuză. Miruna începu să râdă cu hohote din ce în ce mai gălăgioase. El o privi descumpănit și izbucni în râs aproape instantaneu. Mâna lui își slăbi strânsoarea, privirile li se limpeziră și nimeriră pe feliile neterminate de tort. De ciocolată, afurisitul. Miruna râdea cu lacrimi, fără grijă de machiaj sau oaspeți. Se ridică brusc și îl trase după ea pe ringul de dans unde se desfășura o melodie plăcută doar unora. Ghinion. Îl sărută apăsat, conștientă că își va petrece tot restul vieții cu omul din fața ei și cu amintirea unei nunți nefaste de mai.