De iarnă..

Alunecând printre brazi, prin locuri văzute doar de tine, cu gerul blând al iernii înroșindu-ți nasul, cu fulgii pe urme, cu ochii sclipind în mii de stele aprinse de soare.

Lăsând în urmă îngeri întipăriți în zăpadă și drumuri amestecate de dor, de viață, de dragoste.

Scuturând brazii tineri, gâdilându-i cu îndemânare, pierzându-te în ceața care apare fără zgomot, ca o zi de mâine.

Rămâi uimit în fața curcubeului născut din ceață, soare și zăpadă, un curcubeu doar pentru doi, căci nu mai e nimeni în jur. Nici aparat de fotografiat, nici martori, doar o clipă.