În urmă cu mai bine de 10 ani, platforma industrială Pipera, aflată la granița de nord a București-ului, a început să se transforme într-un modern centru de afaceri. S-au remodelat clădirile fabricilor abandonate, s-au construit clădiri noi acoperite integral de sticlă, au apărut chioșcuri și cantine, firmele de catering și-au extins zona de acoperire. Ba s-au construit chiar și un bloc de locuințe și vreo două săli de fitness. Apoi investițiile s-au oprit.
În fiecare dimineață, mii de oameni se revarsă din stația de metrou sau se încolonează în trafic, având aceeași destinație: un birou din centrul de afaceri Pipera.
Dacă la început oamenii au fost încântați de birourile cu aer modern și de clădirile din sticlă, după primele două săptămâni de acomodare lucrurile nu au mai părut la fel de roz.
Traficul este imposibil dimineața și seara, metroul este extrem de aglomerat, trotuarele sunt stricate sau inexistente. Clădirile din sticlă sunt aerisite aproape integral cu aer condiționat, fie pentru că geamurile nu sunt făcute să se deschidă, fie pentru că spațiul este proiectat în așa fel încât deschiderea unei ferestre îi incomodează pe cei dinăuntru. Iluminarea este artificială în mai toate clădirile, jaluzele groase acoperind ferestrele. Prețurile practicate de chioșcurile din zonă sunt imense, iar farmacie este doar una. Parcările amenajate sunt toate private, iar accesul nu este permis decât contra cost, motiv pentru care sutele de mașini care invadează în fiecare dimineață zona sunt parcate pe ce a rămas din trotuare. Spațiu verde nu există. Nici zone pietonale.
Cu timpul, cei care lucrează aici, fie că-și dau seama, fie că nu, au devenit stresați, nervoși, apatici, indiferenți. Au dureri de spate și probleme cu ochii. S-au îngrășat, s-au deformat, au probleme de alimentatie și răcesc în fiecare sezon. Au dezvoltat sinuzite, rinite și alergii. Sunt mereu grăbiți, neatenți și triști. Un fel de roboți îmbrăcați frumos și antrenați pe același traseu în fiecare zi. Nimic nu a fost construit sau adaptat pentru a îmbunătăți condițiile lor, ci doar cantitățile pe care le produc.
duminică, 16 martie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Etichete
atitudine
(312)
viata
(297)
fotografii
(296)
recomandare
(213)
timp
(133)
proza scurta
(131)
dragoste
(127)
jurnal
(106)
căutare
(103)
video
(101)
literatura
(98)
recenzie
(96)
dorinta
(89)
peisaje
(80)
amintiri
(78)
Despre locuri si orase
(77)
călătorii
(75)
roman
(69)
film
(64)
feminin
(62)
eseu
(60)
contrasens
(56)
Bucuresti
(54)
România
(53)
poezie
(51)
muzică
(46)
portret
(44)
poveste
(44)
instantaneu
(43)
primavara
(39)
sarbatoare
(39)
Tams
(37)
copilărie
(36)
animale
(31)
vacanță
(31)
educatie
(30)
incredere
(29)
toamnă
(29)
campanie
(24)
turism
(24)
targ
(23)
aniversare
(22)
arta
(19)
concert
(19)
propunere
(18)
relatii
(18)
Adena
(17)
muzeu
(16)
responsabilitate
(16)
animatie
(15)
expozitie
(15)
joc
(14)
colectie
(13)
voluntar
(11)
model
(10)
Cortázar
(8)
Simone de Beauvoir
(8)
Milan Kundera
(7)
ReUseMe
(7)
Mihail Bulgakov
(6)
Kawabata
(5)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Arhivă blog
-
►
2015
(72)
- ► septembrie (6)
-
▼
2014
(147)
- ► septembrie (11)
-
▼
martie
(13)
- Un început de vis
- Motive de fericire (V)
- Studiu de primăvară
- Oamenii oglindă
- Sărbătoarea poeziei
- Despre locuri și orașe - Barcelona I - Antoni Gaudi
- Corespondență dintr-un centru de afaceri
- Motive de fericire (IV)
- Despre locuri și orașe - Hamburg (II)
- Smiles of a summer night (1955)
- Yasunari Kawabata – Frumusețe și întristare
- Despre locuri și orașe - Hamburg
- Vreme de beţie
-
►
2013
(180)
- ► septembrie (15)
-
►
2012
(210)
- ► septembrie (17)
-
►
2011
(217)
- ► septembrie (18)
-
►
2010
(192)
- ► septembrie (17)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu