De gustibus..

Sunt câteva emisiuni de televiziune care au reușit să strice complet morala comunistă în care mi-am început existența. Din păcate, niciuna dintre aceste emisiuni nu este românească, dar, cine știe, poate cândva vor reuși televiziunile românești să le vadă și să le înțeleagă rostul. Pentru mine, aceste emisiuni au fost mai mult decât un divertisment. Au fost o educație pe care nu am avut ocazia să o primesc. Au fost un soi de explozie colorată într-o lume în care totul ducea la castravete, și acela din producție proprie. Dar poate sunteți curioși.. așadar:

• Top Gear (Marea Britanie) m-a învățat că nu toate mașinile se fac în județul Argeș și că scopul lor nu este musai să fie căratul cartofilor și al copiilor. Mașina, avionul, barca, motocicleta, trenul pot fi uneltele unei vacanțe perfecte, a unei evadări oricât de scurte cu singurul scop al drumului. 
• Grand Designs (Marea Britanie) mi-a schimbat complet viziunea asupra locuințelor. Nu, o locuință nu înseamnă un petec de apartament întunecos și prost izolat într-un bloc cu zece etaje, într-un cartier cu mii de blocuri și trei copaci. O locuință înseamnă soare, surse ecologice de energie, spațiu, confort, o potrivire perfectă între stilul tău de viață și niște obiecte menite să te facă fericit (nu doar să te ferească de ploaie). 
• Emisiunea culinară a lui Gordon Ramsay. Să ne înțelegem, a fost singurul care a reușit să mă facă să gătesc și, mai mult, să-mi placă să gătesc. Pentru că mi-a demonstrat (și am testat) că se poate ieși din bucătărie într-o oră, timp în care ai preparat un fel principal și un desert (cel puțin). Și nu, mâncarea nu trebuie fiartă sau coaptă cu zilele, nici nu trebuie să fie mereu din bucătăria românească, nici scumpă nu e, nici complicată. De fapt, îți trebuie doar un cuțit și vreo două crătiți. 
• Emisiunile despre tehnici de supraviețuire (Bear Grylls, Ray Mears, șa). M-au făcut să văd altfel muntele, să am alte responsabilități față de cei cu care îl împart și, deși nu e cazul să vă gândiți că plec fără sandvișuri și mănânc râme, să înțeleg că forța naturii nu e o joacă. 
• Tot legat de forța naturii sunt și documentarele BBC Horizon. Îți deschid ochii asupra unei lumi pe care o cunoști infim de puțin. Și, încetul cu încetul, constați că se poate și altfel. Acest magic altfel care ne-a fost interzis atât de mult timp. 
• Fort Boyard (Franța). Unele țeluri merită să-ți înfrunți cele mai puternice fobii. Până la urmă, este doar un gândac sau un șarpe sau o platformă la mare înălțime. Nimic nemaivăzut. 

După toate aparențele, televiziunea încă mai are un cuvânt de spus. Depinde doar de ea dacă încearcă să-și dezvolte publicul sau să-l scufunde în prostie.