marți, 9 august 2011

Mobilă, amintiri și cărți

Uneori, rar ce-i drept, mobila trebuie schimbată, relocată sau doar plimbată prin alte colțuri ale casei. Activitate obositoare, devoratoare de timp și energie, mutatul mobilei poate avea iz arheologic și nu m-aș referi neapărat la praf. De fiecare dată când intru în spațiul restrâns al mobilei descopăr un univers nou și de cele mai multe ori șocant. Un exemplu foarte bun îl reprezintă cartea despre istoria totalitarismului în România anilor 1917-1918 pe care nimeni nu-și amintește să o fi cumpărat, împrumutat, primit cadou sau premiu. Am pus-o deoparte și sper să reușesc s-o citesc doar pentru meritul de a se fi strecurat atât de neobservată în biblioteca noastră.

Apoi, golitul dulapurilor are un farmec aparte. Fiecare piesă devine dintr-o dată obiect de muzeu și într-un fel chiar este o parte a muzeului amintirilor mele. Jucării, obiecte de decor, cutii, cărți, fotografii, pliante, reviste, obiecte primite și obiecte dăruite, toate își arborează cea mai duioasă și tristă figură. Nostalgia mă doboară. Descopăr jucării pe care nu le-am mai întrebat nimic de prea multă vreme, cărți pe care nu le-am citit, vaze în care n-au mai ajuns flori, bețișoare parfumate rămase nearse, cărți de școală inutile de acum, vederi din locuri pe care nu le-am mai văzut de ani întregi. Le scutur de praf și le așez pe toate în alt raft, la fel de singure și de pline de speranță. Apoi le uit.

După câteva ore de muncit pe brânci mutând cărți dintr-un raft în altul, constat că mersul la sală poate fi suplinit cu succes. Grămezile nesfârșite de cărți îmi dau o senzație de satisfacție, de bogăție. Sunt cărți de școală, romane de toate felurile, cărți de specialitate, dicționare, ghiduri turistice, enciclopedii. Sunt cărți pe care mulți le-ar râvni, dar și mai mulți le-ar disprețui. Câți se pot lăuda cu o bibliotecă bogată și – culmea – citită? Și la ce ne-a folosit, mă întreabă repede vocea conștiinței. Nu suntem nici bogați, nici cunoscuți, nici apreciați. Doar niște oameni care-și mută singuri rafturile pline de cărți, amintindu-și cu drag ce scrie în fiecare.

Ce iese la iveală atunci când mutați mobilă?

5 comentarii:

  1. OFZ, intamplator sau nu, eu chiar a trebuit sa mut mobila ( dintr-o parte in alta ) :)
    Si a trebuit si sa fac curat printre rafturi. Multe carti. Cele mai multe, citite. Nu stiu sa-ti spun daca asta ajuta cu ceva. Cred ca e alegerea fiecaruia in a aprecia acest lucru. Mie, cartile mi-au fost de ajutor. Mi-au fost refugiu in moemente grele. Si mi-au fost sa fie sa-mi nasca intrebari.
    A...si am gasit si niste caiete. Niste jurnale, datate 1991, 1993, etc :)
    Chiar ieri, nostalgica tare, le-am rasfoit. Apoi, le-am inchis. M-am gandit sa le arunc, dar am renuntat la idee. In fond, acolo, intre paginile scrise asa copilareste si naiv, sunt tot eu :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @lotusull: E sezon de mutat mobila :) Si mie imi sunt cartile de mare ajutor si de mare bucurie. Ma simt aparata la metrou cu o carte in geanta :) Jurnale nu indraznesc sa recitesc, nicicum sa arunc. Le tin acolo, cuminti, ca parte scrisa a amintirilor mele.

    RăspundețiȘtergere
  3. de cate ori mut lucrurile prin casa gasesc foarte multe hartii si hartiute inutile

    RăspundețiȘtergere
  4. O discutie cu iz nostalgic fara doar si poate aici la tine, si zic si eu...ca tare frumos e sa gasesti, sa privesti, sa tii in maini lucruri dragi cu o mie de amintiri in ele. Eu de curand am asistat la mutarea mobilei din casa parintilor, acolo unde multe obiecte cu valori confirmate de sufletul meu stateau cuminti prin cutii. In urma unei minutioase analize am constatat ca nu am decat vreo cateva hartiute de aruncat. Jurnalele, cartile, un ansamblu de biletele si notite, lantisoare,bratarele,un ceas primit de la un baiat care ma placea prin generala, colectia de bani vechi, si mai ales scrisorile, multele scrisori si expeditorii lor au ramas tot acolo. Pana la urma am luat toate cartile cu mine dar cutiile cu amintiri le-am lasat tot in casa parintilor. Probabil peste ani am sa ridic iar cu aceleasi emotii capacul si am sa imi amintesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Sophie: Mie mi se pare ca fiecare are un rol bine stabilit si ca nu ma pot pot lipsi de nimic :)

    @Dunia: Te inteleg foarte bine. Povestea din spatele fiecarui lucru are o valoare inestimabila. Cum sa aruncam ceva?!

    RăspundețiȘtergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine