luni, 1 august 2011

Gând frânt

Alunec. Sub picioarele mele îngheţate se deschide un crâmpei de nicăieri, un vârtej spre niciunde. Nu mă zbat, nu mă agăţ, nu întind mână spre ajutor disperat. Închid ochii strâns, dureros de strâns şi aproape nu respir spunându-mi că dincolo de nimic există ceva al meu. Mă las cuprins de neţărmuire. Mă las înghiţit de timp.
Publicat de OFZ la 11:37
Etichete: , ,

2 comentarii:

  1. Anonim2 august 2011 la 18:47

    Daca urmeaza seninul e bine... uneori avem nevoie sa stingem lumina putin, pret de o clipa :)

    RăspundețiȘtergere
  2. OFZ2 august 2011 la 19:27

    @teonegura: Sa fie o clipa mai scurta, tare nu-mi place pe intuneric :)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.

Arhivă blog

Despre mine