Când ea nu l-a vrut pe el şi el n-a vrut-o pe ea

Există uneori în viaţă nişte momente ingrate, în care întâmplarea stabileşte regulile jocului.

Ea îl privea dispreţuitor, râzându-şi în sine de chelia lui mică şi bine conturată. Se întreba unde sunt bărbaţii frumoşi, ca cei din filmele americane, cu păr lung şi bogat, muşchi perfecţi şi zâmbet strălucitor. El o privea trist, ghicindu-i fără milă fiecare gând. Din mândrie nu se întorcea cu spatele şi îi înfrunta privirile ironice abordând un aer cenuşiu şi stins. Se expunea într-un mod simplu şi aparent nepăsător, dar bărbaţilor nu le stă bine suferinţa pe chip. Pentru o clipă îşi imagină un copil cu ochii ei şi numele lui. Doar pentru o clipă, apoi alungă în cel mai îndepărtat colţ al sufletului gândul duşman.

Ea îşi aranja decolteul larg al rochiei de vară, asigurându-se că nu se vede nici un centimetru de piele în plus. El o măsura cu o privire perfecţionistă, stabilind fără urmă de tăgadă că are sânii prea mici şi nasul prea mare. Iar când privea aşa, în jos, făcea şi guşă. Din micul moment de cochetărie, se trezi urmărită de nişte ochi prea aspri. Păli un pic şi-şi acoperi delicat sânii cu o mână ca pentru a stăvili o bătaie prea puternică de inimă. Îi zâmbi ştrengăreşte încercând să alunge momentul de stânjeneală dintre ei. Dar el observă mâna ei prea mare şi prea puţin feminină, nuanţa de gălbui a dinţilor ei şi lipsa unui ruj asortat. Ea se simţi expusă pe o scenă imensă, în lumina a sute de reflectoare neiertătoare. Se simţi mai grasă, mai ridată şi coafura muncită i se desfăcu într-o clipă. El pufni scurt şi-şi îndreptă privirile aiurea, privind corect pe lângă ea. Doar pentru o clipă, ochii ei albaştri se tranformară într-un verde smarald, în urma unei infuzii cu apă sărată.