Despre gusturi și bloguri

Am început să scriu acest blog acum aproape doi ani (fără 10 zile) și am făcut-o din motive pur egoiste. Mi se părea că am ceva de spus și că forma digitală a cuvintelor mele este o cale de comunicare. Multă vreme nu mi-a răspuns nimeni. Apoi prietenii din viața de dincolo de ecran au prins curaj și mi-au lăsat și mesaje virtuale, probabil ca să mă facă să mă simt mai bine. După și mai multă vreme au apărut și prietenii virtuali, comentatorii fideli și ocazionali. Nu este un blog căutat nici astăzi, iar eu probabil că nu mai aștept năvala vizitatorilor.

În ultimii doi ani, am scotocit și eu prin blogosferă, am citit și am comentat. Uneori am împărtășit părerea majorității, alteori nu și am constatat cu mirare că autorii blogurilor și admiratorii lor nu primesc deloc cu plăcere alte păreri. Deși, evident, fiecare este liber să-și exprime părerea, puține au fost ocaziile în care părerea mea ca nuca-n perete a stârnit un gând, un zâmbet sau lipsa unei reacții. De cele mai multe ori oamenii s-au simțit atacați, criticați, implicați.

Voi da cel mai recent exemplu: am comentat naiv la un material despre colecția toamnă-iarnă a firmei H&M, menționând că deși în București isteria H&M continuă și hainele lor sunt foarte apreciate, mie personal noua colecție mi se pare ștearsă, lipsită de culoare și fără absolut nimic nou față de celelalte colecții. Mi s-a răspuns că nu se comentează gusturile, că ceilalți participanți la discuție se refereau la anumite piese nu la toată colecția, că ei știu să asorteze o piesă neutră din respectiva colecție cu ceva colorat, etc., etc. Recunosc, nu m-am așteptat ca o banală conversație despre haine să stârnească atâta vâlvă. Până la urmă nu criticam pe nimeni, dar nici nu mă vor convinge să cumpăr ceva dacă nu-mi place.

Bun atunci, dar dacă nici despre modă nu-ți poți da cu presupusul fără să fii criticat, atunci cum am mai putea discuta despre politică, școală, mediu, istorie, economie, literatură?! Cum de se ajunge la probleme între cei care comentează, aplanate doar de intervenția autorului, împăciuitor ca Solomon? Știu că în ceea ce privește politica și produsele comerciale există comentatori plătiți să întrețină o anumită discuție. Uneori se contrazic singuri, ca apoi chipurile să apară un al treilea (tot ei) și să susțină pe unul dintre ei. E o practică frecventă. Dar pentru subiectele banale, legate de viață, cotidian, evenimente sau orice altceva, oamenii se ceartă pe bune. Mi s-a mai întâmplat să stârnesc nemulțumire atunci când am scris în serialul celor de la Renne un episod despre blogurile revistelor pentru femei din România. În acest episod, m-am trezit să spun că blogurile respective trebuie să respecte direcția redacției, că nu au voie să aibă în lista de bloguri decât anumite adrese (ceea ce le strică într-un fel calitatea de blog), că obișnuiesc să facă reclamă revistei și redactorilor ei, că se bazează mult pe redactori, etc. Până la urmă n-am spus decât lucruri adevărate. Articolul a fost criticat de unul dintre aceste bloguri, deși eu nu am făcut referire la unul anume. Adică oamenii s-au simțit vizați.

Mă întreb dacă există o lege nescrisă a blogosferei ca atunci când nu împărtășești părerea generală să te abții de la comentarii. Dar unde ar mai fi libertatea de exprimare și autenticitatea blogurilor? Recunosc, nu am primit comentarii care să mă deranjeze. Am modificat un singur comentariu în acești doi ani și asta doar pentru că includea o înjurătură (nu la adresa mea, ci de limbaj). Voi cum vă descurcați cu aceste conflicte neașteptate?