Thor (2011)

Se pare că luna ianuarie am dedicat-o poveștilor cinematografice. Am văzut Zathura, unul dintre filmele cu Harry Potter (nu mai știu care) și de curând Thor.

Cu siguranță îmi voi aduce aminte de Thor pentru că seamănă izbitor de mult (lăsând la o parte efectele speciale, costumele futuriste și limbajul SF) cu poveștile cu Făt-Frumos (iar după cum spun unele doamne, chiar este un film cu un Făt-Frumos în rol principal).

Thor este povestea unui tânăr prinț, arogant și prea spontan pentru gusturile tatălui său (bătrân, de ce oare toți Feții Frumoși au tați bătrâni care își caută înlocuitori vrednici?). Evident, tânărul are un frate mai invidios din fire, care îi pune bețe în roate. Iar el drăguțul, inocent și repezit, dă cu ciocanul în baltă și se alege cu o exilare pe Pământ. Mi s-a părut simpatică ideea de a folosi cai pe o planetă mult avansată civilizației umane, unde transportul era un fel de teleportare. Dar până la terminalul de teleportare mergeau călare. În fine, romantismul nu era romantism fără cai. Și tot la fel de evident, pe Pământ întâlnește o fată drăguță și deșteaptă care îl ajută un pic să devină un bărbat matur și înțelept, primid astfel dreptul de a se întoarce pe planeta sa. Nu vă povestesc chiar tot, că stric surpriza.

Mi-a plăcut filmul, m-a amuzat și m-a ținut atentă până la final. Ba chiar mi-a deschis gustul și pentru alte povești, așa că vă las cu gerul și zăpada și mă duc să caut între cărțile vechi 'Muzicanții din Bremen'.