În prag de sărbătoare

Cu siguranţă dacă mâine sărbătoriţi, azi sunteţi prinşi cu pregătirile, cu frământările, cu alergatul după cumpărături. Vă pregătiţi de o zi cu lumină, cu primăvară, cu zâmbet. Vă pregătiţi să primiţi şi să fiţi primiţi. Sper să aveţi linişte să vă bucuraţi de toate şi un pic de timp să vă amintiţi, să povestiţi, să împărtăşiţi. E timpul numai bun pentru poveştile cu ‚A fost odată’, ‚Când eram eu mic’ şi ,Vă amintiţi când’. La fel cum e timpul numai bun pentru construit noi amintiri, noi poveşti. E timpul să vă bucuraţi de aerul tare de primăvară şi de toate promisiunile lui, de începuturi şi de planuri de vacanţă.

Era pe vremea când cozonacul se făcea cu preţul unor vânătăi pe coate, curăţenia dura o săptămână şi gătitul trei zile. Se intra în bucătărie doar cu şorţ şi basma, iar după cele trei zile de muncă se spăla toată bucătăria, incluzând pereţii şi mocheta. Se puneau apoi perdelele frumoase, cu floricele şi fundă, se puneau şervete curate şi se ascundeau cozonacii în cămară. Era pe vremea când casa era neîncăpătoare, plină de flori şi oameni, de glasuri şi voie bună. Era pe vremea când dormeam pe jos şi ne trezeam devreme ca să mai povestim. E vremea din care mi-e făcut sufletul şi oricâte noi începuturi şi tradiţii se vor naşte, e vremea pe care n-o voi uita niciodată.