Mihail Bulgakov - Inimă de câine. Însemnări pe manșete

Trebuie să vă placă poveștile lui. Trebuie. Sunt scrise cu atâta suflet și atâta suferință, sunt îmbrăcate într-un umor atât de inteligent și nici măcar un cuvânt nu se îndepărtează de trista realitate. Sunt povești pline de o fantezie aparte, o fantezie reală. Sunt povești interzise, povești care au avut nevoie de multă istorie ca să vadă lumina tiparului.

Inimă de câine este de departe preferata mea. Așa cum un transplant revoluționar schimbă fața unui câine, tot așa o revoluție a schimbat fața Rusiei. Ideea mi se pare genială, punerea în practică dincolo de cuvinte. Comparațiile și metaforele lui Bulgakov sunt o artă imposibil de egalat. Povestea te ține cu sufletul la gură, fiecare pagină îți va smulge fără să vrei aceeași exclamație: "Incredibil!" Mi s-a părut un deliciu, recunosc, și aștept să mai treacă puțin timp pentru a o reciti cu același entuziasm.

Însemnări pe manșete este un pic mai tristă și mai personală. Un scriitor muritor de foame, care-și amanetează paltonul în miez de iarnă și mănâncă la câteva zile, o uniune a artiștilor în degringoladă și o societate mizeră încercând să supraviețuiască nu alcătuiesc un peisaj tocmai comod. Dar este spiritul vremurilor sale, este sincer și face haz de necaz, măcar umorul era gratis.