Înfruntarea

Ușile s-au deschis la o simplă apăsare de buton, dar bărbatul care se sprijinea de ele nu s-a clintit. Ocupa doar o treime din spațiu, dar femeia a refuzat să-l ocolească și fără a schița nici un gest l-a întrebat dacă are de gând să se dea din drum. A primit un 'Nu' sec și indiferent și obrajii i s-au aprins a indignare. Ceilalți călători folosiseră deja spațiul disponibil, dar femeia refuza să facă micul pas spre dreapta, pas care ar fi eliberat-o. Indignarea i-a încruntat sprâncenele și i-a subțiat buzele înroșite discret. Bărbatul privea peste capul ei, complet nepăsător, iar în difuzoare tocmai se anunța închiderea ușilor. Cu un efort imens, femeia a pășit grăbită spre ușă, având grijă să îl lovească zdravăn cu umărul pe cel ce-i bloca drumul. Bărbatul strigă în urma ei, 'Hei, n-ai loc de mine?', iar femeia, deși aflată pe peron, se întoarse să-i răspundă cu același 'Nu' rece și tăios pe care-l primise mai devreme. Bărbatul îi șuieră printre dinți 'Mai slăbește' și reveni la ocupația inițială, privitul în gol. Ușile s-au închis cu zgomot, dar femeia continua să stea nemișcată pe peron, înghițind cu noduri ultima infamie. Nu era grasă, dar vorbele unui necunoscut, aruncate în obraz fără menajamente, o loviră în plex lăsând-o fără aer. Metroul se îndepărta, afundându-se în întunericul tunelului. Femeia avu nevoie de mult timp ca să-și reia drumul și de multă putere ca să-și rețină lacrimile.