Acasă

Mă întorc mereu la tine. Semeţ sau cu ochii în pământ, cu daruri sau cu buzunarele goale, cu lacrimi murdare sau cu chipul fardat cu lumină. Mă întorc la tine cu speranţă, cu bucurie, cu recunoştiinţă. Nu ştiu a trăi altfel. Ca păsările acelea de pe munte, care îşi găsesc perechea o singură dată şi nu mai ştiu să trăiască decât aşa. Timpul meu e discret, e un curent sub formă de impulsuri, sublime când au amplitudine mare, ucigător de dureroase când lipseşti.