luni, 7 mai 2012

Norii

Am văzut doi nori albi ieșindu-și în întîmpinare și săruntându-se. Mergeam pe linia de tramvai, cu ochii lipiți de cer și, poate pentru prima dată, nu-mi țineam privirile ferecate pe vârful pantofilor. Priveam cerul și înțelegeam că norii fac dragoste. Acolo sus, expuși vânturilor și razelor violente de soare, fără pic de intimitate sau adăpost, doi nori fără siluetă și aspirații se îmbrățișau pătimaș. Am știut atunci că e posibil. Dacă ei pot, cu siguranță putem și noi. Ultimul petec de albastru a dispărut dintre ei, norii au devenit unul singur, mai strălucitor și mai rotund. Nu știu să măsor cerul, dar dacă în nesfârșirea lui doi nori au reușit să se întâlnească, atunci noi de ce nu ne întâlnim? De ce între noi mai păstrăm atâta albastru? De ce ne ferim de atât de multe lucruri, cele mai multe viitoare? Ne dăm târcoale într-un obositor joc al sorții, ne umilim și ne îndurerăm, ne spunem lucruri fără noimă și ne ascundem în tăceri prea lungi, ghicim, presupunem, dăm curs fiecărei temeri. Omorâm fiecare clipă de extaz într-un noian de neîncredere. De ce nu iubim ca norii?


9 comentarii:

  1. Eu am vazut acuma seara un curcubeu. Cred ca erau norii tai indragostiti si uniti in dragostea lor.
    Frumos ai scris, OFZ, frumos :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt plimbareti, stiu :) Multumesc.

      Ștergere
  2. un fior de placere m-a cuprins citind aceste rânduri pline de poezie si frumos! am oftat, si am mai citit o data... Minunata compozitie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Există tot soiul de nori. Unii vin singuri, alţii mânaţi de la spate, dar sunt şi norii pe care i-aducem cu bună ştiinţă pe buza căzută a ferestrelor noastre de gând. Şi dintre toţi norii, de-aceştia din urmă, pe care-i chemăm să ne-nvingă, mă tem cel mai mult...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E cumva ciudat, dar pe unii ii iubesc si de altii ma tem. De furtuni mai ales, de viteza cu care se pot indeparta, de modul in care-si schimba culoarea.

      Ștergere
  4. Te felicit pentru frumusetea randurilor scrise.omul insa este o fiinta tematoare,ii e frica sa iubeasca,frica sa nu fie dezamagit mai ales daca i se intampla de prima oara...este o fiinta care gandeste..si de aceea nu poate face multe lucruri nebunesti..iubirea este nebuneasca:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Versiunea originala e mult mai calda si compatibila sufletului meu, scump OFZ.
    Multumesc pentru reamintire. :-)

    Aurelian Andreescu - Dorul

    http://www.youtube.com/watch?v=9WW5-HviixI

    P.S.- Norii se iubesc necontenit, intr-adevar, contopindu-se si simbiozandu-se in DRAGOSTE ETERNA asemenea celei din sufletul nostru. :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uneori lucrurile vechi trebuie readuse in lumina noua, pentru a nu fi pierdute, uitate. Ma bucur ca ti-a placut melodia aleasa si ti-a trezit amintiri :)

      Ștergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine