Impresii de concert

Concertele în aer liber, unde rock-ul cel mai bun își face apariția printre boxe, lumini și pahare de plastic, sunt unele dintre cele mai așteptate evenimente ale verii. De mine, cel puțin. Dincolo de muzică, unde gusturile și manifestările nu se discută, rămân mereu cu imaginea oamenilor pe care i-am întâlnit. Uneori îi recunosc de la concertele trecute și mi se pare că întâlnesc prieteni vechi, deși n-am vorbit niciodată cu ei. Mă surprinde mereu ușurința cu care vorbim cu oricine, degajarea și zâmbetul care se așează frumos pe chipurile tuturor până la sfarșitul serii. Uităm de birouri, de metrouri, de șefi, de problemele de acasă, de gropile de pe carosabil și de autobuzul care nu mai vine. Se discută despre concerte trecute și viitoare, despre sonorizare, despre vreun artist. Se râde incredibil de mult.

Îmi place să mă așez pe jos în perioadele de pauză și să privesc mulțimea. Număr câte femei însărcinate sunt prin preajmă, câți copii micuți, câți oameni în scaun cu rotile. Fac o statistică pe vârste, îmbibație alcoolică și situație socială, constat cât de plină este tribuna de VIP, analizez mărunt ce se mai poartă la concerte sezonul acesta. Cel mai mult îmi plac grupurile, construite uniform din oameni ce par membrii unei societăți secrete sau heterogene, amestecând familie, colegi, prieteni, cunoștiințe întâmplătoare. Cumva, până la mijlocul concertelor, devin cu toții un grup unit și uită că au venit separat și că până mai adineauri nici nu se cunoșteau. Dar și cuplurile au farmecul lor. Exuberanți, tineri, romantici, cu părul alb, cu cercei în buze sau rochii de vară adaptate pentru rock, cuplurile sunt un exemplu perfect de conviețuire frumoasă. Le sclipesc ochii, se mângâie abia bănuit sau dezlănțuit, se sărută între melodii sau în plină turbare artistică, se țin de mână sau se izbesc violent umăr în umăr. Sunt îmbrăcați aproape la fel, într-o simbioză vestimentară și artistică, poartă tricouri de la evenimentele pe unde au mai fost, ca o amintire dulce a unor zile de vacanță. Am văzut cupluri separate de distanță, dar unite de un telefon mobil prin care muzica ajungea la cel care nu putea fi de față. Am văzut cupluri cu părul alb, lung, strălucitor, împletindu-și degetele și bătând ușor ritmul din picioarele care au văzut și au auzit atâtea. Am văzut cupluri umbrite de liniște, cupluri înflăcărate de pasiune, cupluri care scot scântei.

Aseară, pe scena Tuborg Green Fest, solistul unei formații spunea că iubim cu toții muzica pentru că ne face să simțim în vremuri în care ne e din ce în ce mai dificil să ne auzim sentimentele. Muzica ne face să sărim, să plângem, să râdem, să iubim, să fim triști. Ne face să ne amintim, să ne dorim, să ne revoltăm. Ne face să fim vii și să luptăm să trăim. Fiecare notă, fie ea în Minor sau Major.