Aș vrea să zbor. Să privesc lumea de sus, așa mică și firavă, colorată și a nimănui. Aș vrea să nu știu că există bârfă, că există oameni care calcă pe cadavre pentru un cadru mai bun. Aș vrea să nu pierd ore din viața asta scurtă luptând cu răutăți al căror scop nu-l știu și nu vreau să-l știu.
Nu sunt un spirit liber care vorbește fluent pe la colțuri. Nicicum afacerist. Privesc oamenii în ochi și spun adevărul. Din păcate, minciuna nu ține seama de asta. Și nu știu să lupt altfel cu ea. Nu știu să mă prezint altfel decât sunt. Al naibii de greu cv. Nici pe departe angajatul model. Dar când urc un munte doar privesc, nu văd pământul care va fi al meu.
Postări
Sa-ti fac o conefesiune, OFZ... :)
RăspundețiȘtergereUnul din motivele ptr care continui sa vin in casuta ta e faptul ca esti unul din putinele spirite libere ce le cunosc. Dar e drept, ar trebui sa stabilim mai intai definitia spiritului liber :)
Zilele trecute tocmai mi-am pierdut zece minute din viata luptand cu o minciuna/ o ipocrizie/ o rautate. Absolut inutil, stiu. Si mi-a parut rau mai apoi ca m-am lasat prinsa intr-un joc marunt. Apoi nu mi-a mai parut rau, caci macar am avut satisfactia de a fi pus niste limite. Si spre seara am reusit sa ma detasez complet, mi-am imaginat chiar ca zbor, constienta ca maine e posibil s-o iau iar de la capat sau in continuare, na :)
Inteleg perfect. La mine a durat o ora jumate si e la fel de inutil pentru ca poate reincepe oricand. Deocamdata. Am un om tare drag care mereu spune ca totul este o alegere. Alegi sa te lupti sau sa te intorci si sa pleci. Depinde ce merita mai mult. Sigur, ne detasam la un moment dat, uneori chiar reusim sa scapam de sursa, dar nimeni nu ne mai da timpul inapoi. Si cine sunt ei sa ne ia timpul?
Ștergere