Conversație

Scot telefonul din reflex și sun. Îmi răspunde o voce străină și închid brusc, cu ochii pironiți în ecranul telefonului. Ce am greșit? 'Uiți mereu că nu mai avem telefon.', îmi răspunzi de undeva. 'De ce sunai?' Așa, de ce sunam?! Ca să-ți povestesc ceva ce tocmai am văzut și m-a amuzat. Obișnuiam să fac asta, îți amintești? Mergeam pe stradă și te sunam să-mi ții de urât sau să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat sau ce am văzut. Te găseam la televizor sau la bucătarie, uneori nu te găseam pentru că erai pe la cumpărături. 'Vroiai să-mi povestești de femeia aia mărunțică, nu?', zâmbești tu și-abia atunci înțeleg că nu mai e nevoie de telefon, de companii și antene. Apelul functionează mult mai rapid și, deși nu cred că mai aveți bucătărie sau televizor, vă găsesc oricum. Le vezi pe alea două cum se uită chiorâș că râd de una singură? Habar n-au că nu sunt singură deloc.