Dimineaţa

M-am trezit şi am plecat de acasă devreme, la 8 eram deja în service. Un ecosistem aparte, cu mecanici şi casieră, cu recepţie şi ateliere, cu o ordine numai de dânşii ştiută şi, aproape musai, cu ceva de reparat, schimbat, reglat. Îi priveam încă prin aburii somnului cum se agită şi comentează, cum îşi dau sau îşi iau din importanţă, cum calculează, socotesc, aburesc, explică. După o oră eram iar în trafic, visând la o cafea într-o coloană lungă de maşini, al cărei capăt nu mi-era vizibil. Aproape ploua, claxoanele se strecurau printre maşini, tramvaiele erau aglomerate şi aburite, grupuri mari de pietoni se răsfirau printre maşini, mecanic, neatenţi, încruntaţi. La Radio România Muzical, pentru câteva minute, am ascultat jazz.. ca tot e festival. „The best is yet to come..” Am lăsat maşina acasă şi am pornit mai departe pe jos. Era târziu şi întârziam, aşa că am grăbit pasul inspirată de oprirea ploii. Dacă tot întârziam, am avut timp de o cafea, de o vitrină cu pantofi coloraţi şi de puţină lectură în metrou.