Steve Vai a cântat la Braşov în seara zilei de 6 septembrie 2009, în cadrul festivalului Cerbul de Aur.
Au trecut aproape trei săptămâni de la terminarea festivalului. În tot acest timp am aşteptat să apară cronici, fotografii, discuţii, ceva care să amintească de trecerea maestrului prin Braşov. Tăcere.
Pentru mine a fost prima dată când am avut ocazia să-l ascult şi, de asemenea, prima dată când am gustat atmosfera festivalului la faţa locului. Astfel, mi-am luat aparatul de fotografiat, haine de ploaie şi frig şi m-am pornit la un drum de câteva ore pe DN1 (mereu nespecificat şi surprinzător numărul de ore). Dat fiind că Steve Vai a cântat duminica, am parcurs drumul Bucureşti-Braşov de două ori în aceeaşi zi, ceea ce poate fi obositor, dar a meritat fiecare kilometru.
Vremea nu a ţinut cu nimeni. Şi-a făcut de cap cu o ploaie măruntă şi rece, cu nori şi ceaţă. Braşovul era însă festiv, vesel şi primitor, lume multă peste tot, dar curat şi locuri de parcare disponibile. Mi-au mers la suflet panorama oraşului, zidurile cetătăţii vechi, scena şi luminile, biserica Neagră. Şi Steve Vai.
Singurele referinţe la prestaţia dânsului din acea seară au numărat cele trei piese cântate fără trupă, au elogiat prezentarea aproape imbecilă, s-au văitat de ploaie şi au fâlfâit premiul pentru întreaga activitate decernat de TVR. Merită spus că au fost trei piese superbe (printre care Tender Surrender) în piaţa Sfatului din Braşov, un solo incredibil de chitară? Merită spus că am fost mândră de steagul ţării luminat care străjuia adunarea, de sunetul impecabil, de aplauzele entuziaste ale publicului? Ar merita spus că muzica lui Steve Vai nu se difuzează pe niciunul din posturile televiziunii române şi că promovarea unor astfel de evenimente este aproape inexistentă? Nu mă interesează nici câţi bani s-au cheltuit, nici suma plătită lui Vai. Nu vreau să ştiu de certuri şi scandaluri şi alţii care puteau face mai bine, dar din motive evidente şi totuşi necunoscute n-au făcut. În atmosfera serii ploioase de la Braşov, pe 6 septembrie 2009, Steve Vai şi-a lăsat muzica în urechile mele, iar eu mi-am plecat recunoscător capul. Pe curând.
Toleranţă
Marilynne Robinson - Galaad
Au trecut aproape trei săptămâni de la terminarea festivalului. În tot acest timp am aşteptat să apară cronici, fotografii, discuţii, ceva care să amintească de trecerea maestrului prin Braşov. Tăcere.
Pentru mine a fost prima dată când am avut ocazia să-l ascult şi, de asemenea, prima dată când am gustat atmosfera festivalului la faţa locului. Astfel, mi-am luat aparatul de fotografiat, haine de ploaie şi frig şi m-am pornit la un drum de câteva ore pe DN1 (mereu nespecificat şi surprinzător numărul de ore). Dat fiind că Steve Vai a cântat duminica, am parcurs drumul Bucureşti-Braşov de două ori în aceeaşi zi, ceea ce poate fi obositor, dar a meritat fiecare kilometru.
Vremea nu a ţinut cu nimeni. Şi-a făcut de cap cu o ploaie măruntă şi rece, cu nori şi ceaţă. Braşovul era însă festiv, vesel şi primitor, lume multă peste tot, dar curat şi locuri de parcare disponibile. Mi-au mers la suflet panorama oraşului, zidurile cetătăţii vechi, scena şi luminile, biserica Neagră. Şi Steve Vai.
Singurele referinţe la prestaţia dânsului din acea seară au numărat cele trei piese cântate fără trupă, au elogiat prezentarea aproape imbecilă, s-au văitat de ploaie şi au fâlfâit premiul pentru întreaga activitate decernat de TVR. Merită spus că au fost trei piese superbe (printre care Tender Surrender) în piaţa Sfatului din Braşov, un solo incredibil de chitară? Merită spus că am fost mândră de steagul ţării luminat care străjuia adunarea, de sunetul impecabil, de aplauzele entuziaste ale publicului? Ar merita spus că muzica lui Steve Vai nu se difuzează pe niciunul din posturile televiziunii române şi că promovarea unor astfel de evenimente este aproape inexistentă? Nu mă interesează nici câţi bani s-au cheltuit, nici suma plătită lui Vai. Nu vreau să ştiu de certuri şi scandaluri şi alţii care puteau face mai bine, dar din motive evidente şi totuşi necunoscute n-au făcut. În atmosfera serii ploioase de la Braşov, pe 6 septembrie 2009, Steve Vai şi-a lăsat muzica în urechile mele, iar eu mi-am plecat recunoscător capul. Pe curând.
Toleranţă
Marilynne Robinson - Galaad
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu