duminică, 28 februarie 2010

Yasunari Kawabata – Dansatoarea din Izu

Dansatoarea din Izu este povestirea care l-a făcut cunoscut pe primul scriitor japonez care a primit premiul Nobel pentru literatură: Yasunari Kawabata (1968). Însă, volumul cu același nume este mai mult de atât. Este o colectțe de povestiri complet diferite, atât din puctul de vedere al construcției literare, cât și al conținutului.

Yasunari Kawabata este un adept al tradiționalismului japonez și acest lucru se simte și în alte romane ale sale, ca Țara zăpezilor și Maestrul de go. Din frazele sale, răzbat aroma gheișelor, culorile chimonourilor, textura tatami-ului, cântecul lin de shamisen și căldura data de kotatsu. Povestirile sale amestecă, într-un mod foarte senzorial, elemente tradiționale (de vestimentație, atitudine, etichetă, cultură) cu lumea noua, lumea cuceritorilor de după cel de-al doilea război mondial.

Poveștile din volumul Dansatoarea din Izu sunt scrise extrem de personal. Sunt povești de dragoste la prima și la a doua vedere, povești ce trec dincolo de moarte și de oglindă. Sunt povești de viață, pline de simboluri. Descriu amănunțit laturi ale umanității pe care nu le cunoștem ușor, de la cruzimea celui ce se joacă inocent cu natura, pânăa la emoția tămăduitoare a celui ce îmbrățișează tot ce este viu.

Fiecare poveste din volum surpinde o tară emoțională adâncă. Dansatoarea din Izu este povestea unui tânăr aflat la prima conștientizare a sexului opus. Elegie este scrisoarea către neființă a unei tinere și un eseu tulburător despre moarte și suflet. Animale descrie singurătatea unui bărbat care nefiind în stare să-și trăiască viața (sau să și-o curme) se răzbună jucându-se cu viața păsărilor pe care le crește. Fiecare poveste este diferită, și aceasta cred că este maiestria scriitorului: flexibilitatea unghiurilor de abordare, dimensiunea temelor, culoarea personajelor.

Dansatoarea din Izu este o carte de profund studiu al sufletului tânăr, în căutare de dragoste, experiențe noi, mânat de acel neastâmpăr și curaj specifice vârstei.

Proza scurtă este un stil literar concentrat. Cere atenție și energie, atât în timpul lecturii, cât și după terminarea acesteia, pentru că proza scurtă de calitate lasă mai multe întrebări decât răspunsuri.
Autorii mei preferați sunt cei care mă conving să scotocesc prin librării, căutând numele lor. Yasunari Kawabata m-a convins.

Tatami – rogojină din pai de orez
shamisen – instrument tradițional japonez, cu trei coarde
kotatsu – vas pentru jăratec, susținut de un schelet de lemn, acoperit de regulă cu o pătură

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine