Cam toţi prietenii mei îşi caută o slujbă mai bună. Sunt genul de oameni tineri care îşi doresc ceva nou şi bun atunci când observă că lucrurile scârţâie sau s-au împotmolit de-a binelea. Sunt aşa numiţii progresişti, cei care nu adoră situaţiile călduţe.
Sophie localiza o frustrare în lumea angajatorilor. Lucrurile nu sunt întotdeauna simple. Angajatorul este un personaj imprevizibil şi viclean. De cele mai multe ori, nu ştie ce vrea exact sau nici măcar nu vrea să angajeze, ci doar testează piaţa. Anunţurile publicate online sau prin ziare n-au nici o legătură cu realitatea. „Angajăm specialist marketing cu experienţă în domeniu” poate însemna „Angajăm operator PC pentru curăţarea bazelor de date”. Nici ceea ce vorbeşti direct cu angajatorul nu poate fi considerat demn de încredere. „Interviu” , de cele mai multe ori, înseamnă „test”, „angajăm şi part-time” este doar pentru publicitate, de fapt n-ar angaja cu jumătate de normă nici să fie ultimul specialist în viaţă, „program flexibil” înseamnă doar că angajatul trebuie să oprească aplicaţia care-i contorizează activitatea şi când se duce la toaletă.
Victima este supusă multiplelor examinări tehnice şi psihologice. Este lăsată să aştepte zile sau chiar săptămâni un răspuns. Este rechemată pentru interviuri, chestionare, teste sau i se trimit teme de făcut la domiciliu. La unul din interviurile pentru o slujbă în IT, o prietenă a fost chestionată de către secretară (care-şi nota conştiincios tot) ce formare profesională au părinţii, fraţii şi eventualul soţ, dacă are soţ sau logodnic, copii în plan şi rude în străinătate. Alt prieten a stat la un interviu - care s-a dovedit a fi test - 3 ore, iar după câteva zile de aşteptare a fost chemat la un alt interviu-test care urma să dureze de la 4 la 8 ore. Toate acestea fără ca nimeni să-i dea vreo lămurire despre post, condiţii, salariu, program, firmă şi muncă efectiv.
În aceste condiţii, schimbarea locului de muncă este o loterie. Uneori, după multe teste şi interviuri poţi afla că firma plăteşte puţin sau la negru, că programul flexibil este de la 9 la 18 zilnic, că nu se angajează studenţi şi că experienţa îţi foloseşte doar ca bibliografie pentru că la ei tot începător eşti.
Vă doresc succes şi să nu uitaţi când ajungeţi angajatori că aţi fost şi în situaţia de angajat!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Etichete
atitudine
(312)
viata
(297)
fotografii
(296)
recomandare
(213)
timp
(133)
proza scurta
(131)
dragoste
(127)
jurnal
(106)
căutare
(103)
video
(101)
literatura
(98)
recenzie
(96)
dorinta
(89)
peisaje
(80)
amintiri
(78)
Despre locuri si orase
(77)
călătorii
(75)
roman
(69)
film
(64)
feminin
(62)
eseu
(60)
contrasens
(56)
Bucuresti
(54)
România
(53)
poezie
(51)
muzică
(46)
portret
(44)
poveste
(44)
instantaneu
(43)
primavara
(39)
sarbatoare
(39)
Tams
(37)
copilărie
(36)
animale
(31)
vacanță
(31)
educatie
(30)
incredere
(29)
toamnă
(29)
campanie
(24)
turism
(24)
targ
(23)
aniversare
(22)
arta
(19)
concert
(19)
propunere
(18)
relatii
(18)
Adena
(17)
muzeu
(16)
responsabilitate
(16)
animatie
(15)
expozitie
(15)
joc
(14)
colectie
(13)
voluntar
(11)
model
(10)
Cortázar
(8)
Simone de Beauvoir
(8)
Milan Kundera
(7)
ReUseMe
(7)
Mihail Bulgakov
(6)
Kawabata
(5)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Arhivă blog
-
►
2015
(72)
- ► septembrie (6)
-
►
2014
(147)
- ► septembrie (11)
-
►
2013
(180)
- ► septembrie (15)
-
►
2012
(210)
- ► septembrie (17)
-
►
2011
(217)
- ► septembrie (18)
-
▼
2010
(192)
- ► septembrie (17)
-
▼
februarie
(13)
- Yasunari Kawabata – Dansatoarea din Izu
- Regina nopţii
- Contrasens
- Flori de primăvară
- Everybody's fine
- Responsabilitatea televiziunii
- Biroul de obiecte pierdute din buzunare
- Despre mine
- Feminitate vs Maternitate
- Femeia, vârsta şi lenjeria (articol fără poze)
- Interviu
- The princess and the frog(2009)
- Reflexie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu