duminică, 23 ianuarie 2011

Departe

Mi-atât de dor de voi,
Că-n liniştea din mine
Se zbate o furtună, aleargă-un melc călare,
Iar carnea mi-e duşmană.
Un suflet opărit, o inimă-n surpare.

Mi-atât de dor de voi,
De ziua mă doboară şi aerul mă strânge
Memoria mă lasă şi nu cred să pot plânge.
Şi soarele şi luna, toţi aştrii legendari
Cuvinte, tot şi rime, cu toate au plecat.

Mi-atât de dor de voi,
De n-am ştiut vreodată să mor vie fiind.
Şi n-am ştiut s-ascult sau n-am ştiut să rog
Iar adevăru-mi fuse poveste fără rost
Tăcerea mi-a rămas; un negru şi trist epilog.

2 comentarii:

  1. "Un suflet opărit, o inimă-n surpare...."
    frumos vers...o poezie frumoasa in tristetea ei...se simte atat de mult dor...si dorul doare...
    cui apartine poezia?

    RăspundețiȘtergere
  2. e a mea poezia, e al meu si dorul..

    RăspundețiȘtergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine