Viața lui Decartes în secolul al XVII-lea este împovărată de concepțiile medievale, de pedepsele Inchiziției, de cunoștiințele puține și greu accesibile rămase din antichitate. Nu este ușor să ajungi să citești cărți (majoritatea scrise în latină), să studiezi într-o universitate, să-ți permiți să cercetezi probleme de matematică, fizică și filosofie fără să-ți faci griji pentru ziua de mâine. Descartes a fost un privilegiat al sorții, deopotrivă geniu și avut. Călătoriile sale prin întreaga Europă, corespondența neîntreruptă cu cei mai cunoscuți matematicieni și gânditori ai vremii, posibilitatea de a-și publica teoriile au fost mijloace reale care i-au asigurat un loc important în istoria științei.
R. Descartes (sursa) |
Ne zbatem într-o cocină intelectuală de prea mult timp. Ne folosim mintea pentru a găsi o cale mai ușoară de a ne plăti facturile, un traseu mai puțin aglomerat spre servici, pentru a interveni într-o polemică politică în pauza de prânz. Citim romane ușoare, ne uităm la televizor prea mult, discutăm cu prietenii doar bârfe, folosim calculatorul pentru orice calcul cât de simplu și telefonul pentru orice ne solicită memoria. Nu mai gândim, nu ne mai antrenăm mintea, nu mai dorim să descoperim nimic nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu