Selectivitate

sursa

Conform legii nr. 132/2010 instituţiile publice sunt obligate să colecteze selectiv deşeurile, adică să aibă un contract cu o firmă de salubritate care asigură transportul acestor deşeuri şi un sistem de colectare pentru hârtie, plastic, metal şi sticlă. Pentru societăţile comerciale private nu există încă o astfel de lege, dar cele mai multe dintre platformele industriale şi clădirile de birouri au un astfel de contract. Au contractul, dar nu îl folosesc. Chiriaşii acestor birouri nu suportă corvoada de a-şi împărţi deşeurile după culoarea coşului de gunoi şi nimeni nu le poate impune un asemenea tratament inuman. În consecinţă, pubelele colorate frumos zac goale, în timp ce gunoiul împânzeşte lumea.

Dar să coborâm mai în adâncurile problemei. Libertatea de expresie nu mai este de mult timp pedepsită cu închisoare şi reeducare. Există oameni dornici de a folosi facilităţile oferite de clădirea în care lucrează. Vă puteţi interesa dacă există astfel de pubele, puteţi organiza un sistem intern de colectare selectivă şi puteţi chiar solicita astfel de containere prin diverse programe de ecologizare. De aici, totul devine simplu. Hârtiile transformate în avion la ora prânzului vor ateriza lin într-un coş de gunoi albastru. De acolo vor pleca spre un container mai încăpător şi îşi vor termina călătoria într-o fabrică de reciclare. Veţi salva un copac, iar el vă va salva de o după-masă toridă de vară. Durează exact 5 minute şi o dată instalat nu vă va deranja a doua oară. Dar de ce am face aşa ceva?

Reciclarea nu este o pasiune şi nici o modă. Ar trebui să fie un stil de viaţă, dar este doar o excentricitate sâcâitoare pentru cei din jur. La fel ca voluntariatul, implicarea în cauzele sociale ale altora, susţinerea producţiei naţionale, educaţia civică, bunul simţ. Ne exprimăm liber şi distructiv. Ne plac obiectele ambalate în multe straturi de hârtie şi plastic, hainele din poliester, mobila din PAL, dar nu vrem să recunoaştem că toate acestea pot fi obţinute alegând să facem diferenţa între galben şi albastru, între un pahar de plastic şi o pungă de hârtie.

De la rezolvarea legislativă a problemei reciclării până la curtea proprie, lumea se împarte în continuare în nebuni şi în mişei.