Despre banalitatea mea

Vă scriu din 31 august 2009. Sunt de atunci 495 de zile, timp în care v-am trimis 227 de mesaje. Știu sigur că le-ați primit. M-ați vizitat de 17292 ori, în număr de 6792 oameni. Unii v-ați întors, mi-ați scris, m-ați așteptat. Mi-ați dat speranță și m-ați ascultat. N-aș fi crezut niciodată că voi vorbi cu oameni aflați atât de departe, în țări în care nu am fost niciodată. Ați trecut pe aici venind din Spania, Statele Unite, Canada, Moldova, Germania, Franța, Belgia, Norvegia, Italia, Anglia, Austria, Elveția, Olanda, Grecia, Polonia, Rusia, Austria, Mexic, Slovacia, Suedia, Islanda, Arabia Saudită, Georgia, Taiwan sau de pe plaiuri românești, atât de dragi și tumultoase. Aduși de întâmplare, cititori sau nu. Vă sunt datoare timp, vă sunt datoare întâmplare.


Banalitatea cotidiană ne-a făcut cunoștiință, ne-a făcut să zâmbim. M-am îmbogățit cu voi. M-am schimbat cu voi. Am crescut. Cum aș putea să vă mulțumesc? Poate cu încă 495 de zile în care am să vă trimit și mai multe mesaje. Am să mă strădui să le fac mai frumoase, mai interesante, mai bune. Voi trimite și bine și rău, să decideți, să alegeți, să cunoașteți.