De-acolo de sus lumea pare blândă. O nebunie în culori amestecate doar cu zumzet și voci. Acolo miroase a verde și-a albastru, a liniște și-a nor. De-acolo de sus nu se vede nimic rău, nimic stricat, nimic ascuns. În liniștea înaltului, e libertate. Mă desfac în bucăți (inimă, suflet, mână, picioare..) și mă scufund în culoare. Respir. În sfârșit, respir.
Postări
mult aer
RăspundețiȘtergere@sophie: zau, uneori mi se pare ca traim intr-o punga..
RăspundețiȘtergereDe gunoi? E greu sa scoti capul inapoi!
RăspundețiȘtergere@Anonim: De gunoi sau nu, tot te sufoca. Nu e foarte greu sa scoti capul, in cazul de fata 100 si ceva de kilometri.
RăspundețiȘtergere