Se-ntâmplă uneori să rămâi singur cu tine. Parcurgi selectiv lista de persoane care te-ar putea scoate din solitudine și, ca într-o vrajă urâtă, nu găsești pe nimeni disponibil. Analizezi apoi oferta de evenimente, treburi, comisioane, facturi, cărți, drumuri. Nimic. Ca printr-un făcut, dispui de timp doar pentru tine. Unii s-ar bucura, menționând că în vârtejul zilelor este greu de găsit timp doar pentru tine. Alții te-ar îndemna să faci tot ce-ți trece prin cap și n-ai mai apucat de mult timp să faci. Dar cei mai mulți ar recunoaște că cea mai proastă relație o avem cu noi înșine și este extrem de dificil să ne petrecem câteva ore în această companie neprietenoasă. Am căutat soluții, să zicem pentru o zi de sâmbătă când este mai ușor de omorât niște timp:
1. Ai toată gama de magazine la dispoziție, dar nu-ți trebuie nici șosete, nici cuie, aproape că nici pâine. Îți displace să te plimbi gură-cască prin magazine și-ți amintești că poate o mașină nouă de găurit ar merita căutată. Te plimbi expert printr-un imens centru comercial dedicat uneltelor, cumperi un robinet (că nu se știe niciodată) și vorbești cu o fată pistruiată de la casă explicându-i avantajele robinetelor de altădată.
2. Ai toată gama de muzee la dispoziție, dar cel mai lung tur ar dura 20 de minute. Ori sunt în renovare, ori sunt aglomerate, ori sunt de-a dreptul pustii și de exponate și de clienți. La cele mai multe ai mai fost, dar nu strică o aducere aminte. Te înarmezi cu răbdare, te deplasezi pe jos indiferent de vreme și reușești să transformi cele 20 de minute în 3 ore. Te uiți absent la niște obiecte. Alternativ, îți poți lua notițe ca să pari interesat.
3. Parcul este cea mai tristă variantă și nu o recomand decât posesorilor și amatorilor de biciclete, role, skateboard, etc. De îndată ce ai pus piciorul în parc, mii de gânduri ascunse și parșive te atacă nemilos, ajutate de privirile insistente sau scârbite ale trecătorilor.
4. Există întotdeauna metoda cărți, filme, TV cu marele dezavantaj că nu te scoate din casă. Amatorii de aer nu prea rezistă acestei metode, decât dacă posedă casă cu grădină, caz în care nu au voie să se plângă.
5. O metodă cel puțin interesantă o constituie plimbările tematice. Un obiectiv pseudo-turistic, un loc nedescoperit încă, o clădire interesantă. Din nou ajută să găsești un scop: fotografii, detalii istorice, o locație utilă pe viitor.
6. Dacă nici una dintre metodele de mai sus nu a funcționat, poți oricând să faci treburi casnice, să speli mașina, să dezgheți frigiderul, să cauți o cizmărie. Atenție, fii riguros altfel gândurile vor găsi o cale de dialog și va trebui din nou să dai nas în nas cu dușmanul: propria persoană.
Cum lista mea de soluții se încheie aici, vă invit să împărtășiți din secretele voastre de a negocia amiabil cu propria persoană în zilele în care rămâneți în doi.
duminică, 31 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Etichete
atitudine
(312)
viata
(297)
fotografii
(296)
recomandare
(213)
timp
(133)
proza scurta
(131)
dragoste
(127)
jurnal
(106)
căutare
(103)
video
(101)
literatura
(98)
recenzie
(96)
dorinta
(89)
peisaje
(80)
amintiri
(78)
Despre locuri si orase
(77)
călătorii
(75)
roman
(69)
film
(64)
feminin
(62)
eseu
(60)
contrasens
(56)
Bucuresti
(54)
România
(53)
poezie
(51)
muzică
(46)
portret
(44)
poveste
(44)
instantaneu
(43)
primavara
(39)
sarbatoare
(39)
Tams
(37)
copilărie
(36)
animale
(31)
vacanță
(31)
educatie
(30)
incredere
(29)
toamnă
(29)
campanie
(24)
turism
(24)
targ
(23)
aniversare
(22)
arta
(19)
concert
(19)
propunere
(18)
relatii
(18)
Adena
(17)
muzeu
(16)
responsabilitate
(16)
animatie
(15)
expozitie
(15)
joc
(14)
colectie
(13)
voluntar
(11)
model
(10)
Cortázar
(8)
Simone de Beauvoir
(8)
Milan Kundera
(7)
ReUseMe
(7)
Mihail Bulgakov
(6)
Kawabata
(5)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Arhivă blog
-
►
2015
(72)
- ► septembrie (6)
-
►
2014
(147)
- ► septembrie (11)
-
►
2013
(180)
- ► septembrie (15)
-
►
2012
(210)
- ► septembrie (17)
-
▼
2011
(217)
- ► septembrie (18)
-
▼
iulie
(18)
- Ce te faci când rămâi doar cu tine?
- My own love song (2010)
- Change the city with creativity - results
- Personal Best
- George Orwell – O gură de aer
- Urcuşul
- Amintiri apoase
- Change the city with creativity reloaded
- Portret
- Test psihologic (leapșă)
- Din vârf (Zăganu)
- Dave Eggers – Să te ții alergătură!
- Întrebare și răspuns
- Nunta lui Figaro
- Copil în ochi de adult
- Don't forget to rock!
- Portret
- Scrisoare
-
►
2010
(192)
- ► septembrie (17)
OFZ,
RăspundețiȘtergereparca mi-ai fi citit gandul.
:)
Cred ca nu e intotdeauna lesne sa stai cu tine insuti. Dar cred ca nu e nici imposibil.
:)
O sa-ti spun, dupa un timp, ce am simtit/ trait/ facut eu cu mine si cu timpul meu.
@lotusull: Nu e usor si uneori cred ca suntem atat de angrenati in mecanisme sociale incat nu ne mai dam seama ca de fapt depindem de ele, ca a avea niste timp doar pentru noi poate fi o povara urata.
RăspundețiȘtergereEu merg la pescuit , tot singur cu mine , dar mă relaxez şi mă întorc cu poftă de distracţii , beri grătare , etc .
RăspundețiȘtergereTotul la modul simplu şi concret , mai rău pentru cei cu perioade de depresii , cred .
@SoriN: Cei care au o pasiune, un refugiu personal inepuizabil, da. Sunt oameni care se descurca perfect doar cu ei. Cel putin o vreme. Buna sugestia ta, o punem pe lista :)
RăspundețiȘtergere