George Orwell – O gură de aer

Aș fi vrut să-l cunosc. Să stăm la o ceașcă de ceai englezesc și să discutăm așa, despre toate. Aș fi vrut să-l ascult povestind despre lumea mea cu nebuniile ei, despre cei din jur. Aș fi vrut să-l plimb cu metroul. Îl admir pe George Orwell mai ales pentru talentul de observator și sintetizator al lumii, al oamenilor, al timpurilor. Și pentru umorul delicat ascuns printre rândurile cărților sale, acel haz de necaz atât de necesar în situații critice. Fiecare roman de-al domniei sale pe care l-am citit a fost o poveste, un dialog special între mine și dânsul. Am sfârșit cartea cu regret, de fiecare dată.

O gură de aer este un basorelief al Angliei și al englezului de condiție medie care s-a născut tocmai la timp pentru a trăi cele două războaie mondiale. Îl și văd: rotund, cu părul de culoarea untului, cu un costum gri cu dungulițe și o pălărie cam mototolită. Angajat la o firmă de asigurări, soț și tată, plătitor de credit pentru casă. Dar dincolo de acest om este o istorie, un loc, câteva amintiri. Și sunt atât de reale, încât ar putea fi ale oricui. Sigur, eu n-am trăit cele două războaie, dar fiecare a avut parte de trasformările lui, de schimbările lui, de războaiele lui. Și nu de război ne temem, cum zice Orwell, ci de lumea de după el.

Un roman de analiză , plăcut și inteligent construit, plin de sevă și perfect adaptabil oricărui moment, O gură de aer este o lectură necesară. Poate totuși înțelegem și noi câte ceva.