De sărbători

Mi-am terminat cumpărăturile pentru Crăciun, am aranjat cadourile și chiar am gustat sarmalele (printr-o ironie a sorții pe care mi-e greu s-o explic). Cumva liniștea s-a așezat peste sărbătorile nenăscute încă și simt că au trecut deja. Nu tu febră de pregătiri, nu tu agitație, nu tu balamuc în casă. Doar oamenii mă mai înghesuie prin tramvaie și magazine și mă privesc chiorâș când ies fără cumpărături. Ei bine da, chiar vroiam o baterie pentru motocicletă, nici cozonac, nici făină, nici portocale. Și n-am găsit..

Anul acesta sărbătorile îmi sunt aparte. Și nu neapărat în sensul bun, dar nici în cel rău. Pur și simplu într-un sens în care nu le-am mai privit până acum. Mă îndoiesc că mă va colinda cineva și oricum am devenit imună la colindele lui Hrușcă sau ale Mariei Carey, urlate de timpuriu prin mall-uri. Îmi crește ochiul de observator și simt că inima mi-e în altă parte. Nu pot nici să critic, nici să mă implic, sunt un votant absent, care nu mai știe ce să facă în privința dreptului la Crăciun..

Tai din grâul prosperității anului 2012 și îl dăruiesc cu drag pisicii. Știu sigur că nu va fi un an obișnuit, deși nu pot să-i definesc croiul, dar nu mă lasă inima să văd mâța poftind aiurea. Așa că stric norocul și fericesc pisica. Să fie și pentru ea sărbătoare. Voi avea de Anul Nou un grâu ciuntit pe masă. Dar ce mai e întreg zilele astea? Mi-e inima bucăți lipite cu dor, plouă în decembrie, sunt globuri sparte a pagubă prin supermarketuri, am Martini și n-am lămâie, Moș Crăciun e Secret Santa și sunt atât de mulți brazi împodobiți că plânge pădurea toată. Ce mai contează un noroc ciung într-un an prosper?! Asta dacă scăpăm și anul acesta de sfârșitul lumii, că atâta îl prorocesc de-ți vine să-ți iei lumea în cap și în anii în traistă. Măcar pisica are nouă vieți, poate scapă..