O carte

Lotusull m-a provocat să aleg o singură carte dintre cele care au însemnat ceva pentru mine. Am început investigațiile cu „Aventurile lui Cepelică”, o carte care a bucurat copilăria bunicului meu și care mi-a fost tare dragă tocmai din acest motiv. Am continuat cu „Insula misterioasă” a lui Jules Verne, cartea care mi-a deschis apetitul pentru lectură, prin clasa a treia, și cu „Cireșarii” care au declanșat aventuri nebănuite împărțite cu cea mai bună prietenă. Au urmat cărți de aventuri, de dragoste, de război. Cărți de școală, cărți de vacanță, cărți de istorie, cărți de călătorie. M-am pierdut printre poezii în nopțile calde ale anilor de liceu. M-a revoltat „Ion” al lui Liviu Rebreanu. M-a trezit Simone de Beauvoir. Am devorat Agatha Cristie, P.G. Wodehouse, Orwell, Cortazar, Kundera, de-a valma amestecând filosofie, literatură de consum, umor și crimă. Citesc aproape orice îmi face un pic cu ochiul și puține sunt cărțile pe care le-am abandonat neterminate (doar un exemplu, „Concert din muzică de Bach” a Hortensiei Papadat Bengescu).

Dar m-am îndepărtat de la subiect. O carte, doar una. La vremea ei, m-a răscolit „Pe aripile vântului” pentru că era o față a dragostei, iar eu nu cunoșteam niciuna. Apoi „Quo Vadis” mi-a arătat o față a oamenilor pe care nu o știam: ura. „Căderea Constantinopolului” m-a fascinat în așa măsură încât am ținut cu grecii până la finalul cărții. Dar nu, nici aici nu mi-am găsit aleasa. Am trecut prin perioada romanelor poloneze, Sienkiewicz și-ale sale războaie nesfârșite. Am citit Coelho, Kawabata, Balzac, Fitzgerald, Rilke, Eco, Llosa. Vreun preferat? Nici pe departe.

Cel mai mult m-au încântat poveștile lui. Poveștile despre aventurile unui tânăr în explorările sale. Despre soldatul vesel și pus pe șotii. Despre război și viață. Mereu despre viață, mereu cu un zâmbet. Despre omul care nu a îmbătrânit niciodată. Despre omul care a iubit mereu viața. Poveștile despre ea, jumătatea, completarea, averea. Și poveștile ei. Despre copilărie și despre copii. Despre dragoste și dor, despre liniște. Despre urâțenia vieții și cel mai frumos sfârșit de zi. Despre răbdare, încredere și Dumnezeu. Despre fiecare dintre noi și, uneori, despre mine. Între paginile poveștilor lor am crescut. Am forma îmbrățișării lor și sunt creionată din râsul lor sănătos, liber, adevărat. Nici un alt autor nu-mi poate oferi mai mult. Căci ei mi-au oferit viață. Și m-au învățăt s-o trăiesc cu bucurie, cu simplitate, cu drag. Autorilor mei preferați, cu drag, mereu, mulțumesc.

Doritorilor de leapșă, drumul le e deschis.