Portret

Îi văd venind de la fereastră. Ea ține pe braț o poșetă de piele, e coafată proaspăt și-mi zâmbește deși încă nu mă vede. El duce o valiză maro, rigidă și micuță. Poartă sacou și pardesiu, iar pe cap o bască pusă într-o parte. Cu mâna liberă o ține de braț. Când ajung destul de aproape, mă zăresc lipită de geam. Ea îmi face ghiduș cu mâna, el mă salută ridicând o mână. Nu mai rezist. O rup la fugă pe scări, lăsând ușa descuiată. Alerg în papuci, nu e timp de încălțat. Nici liftul nu-l mai aștept și până să parcurgă dânșii cei 50 de metri care îi despart de bloc eu țâșnesc ca o săgeată. Îi îmbrățișez pe amândoi deodată, mai să îi dărâm. Apoi mă instalez între dânșii și intrăm agale în bloc.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Mă uit pe fereastră și acum. Îi și văd intrând pe alee. Sunt neschimbați, veseli și au aceeași valiză maro. Îmi vine să alerg pe scări să-i întâmpin. Mă oprește doar un geam înghețat și niște lacrimi mari care nu știu de ce îmi tot intră în ochi.