Despre mâncare

Mi-e foame. E duminică seară, căldură mare, mon cher, și mă gândesc la ce poate fi apetisant în frigider când afară sunt 30 de grade. Dacă mă iau după televizor, ar trebui să mănânc sparanghel și rucola cu dungi de sosuri complicate, dacă mă iau după romanele noului val, ar trebui să mă descurc cu ciocolată și înghețată, musai în cantități importante. Dacă o ascult pe mama, probabil ar trebui să rămân la pește (deși nu-mi place) pentru că este singurul care nu contribuie la valorile și așa crescute ale colesterolului meu. Ei bine da, am moștenit niște gene care nu știu ce să facă în privința colesterolului și analizele mele arată niște numere mărețe de fiecare dată.

Discuția despre alimentație sănătoasă este una din ce în ce mai modernă și mai acută. Oamenii se asociază în diverse grupuri ciudate, dietele curg și sunt din ce în ce mai spectaculoase, emisiunile de televiziune predau "cum să te simți sexi într-o piele întinsă pe 100 de kilograme de carne". Avem vegetarieri, lacto-vegetarieri, carnivori convinși, fruitarianiști (mănâncă doar fructe și semințe), evident există cei bio și cei care nu mănâncă decât ce pică din pomi, ca să nu deranjeze natura. Cei care într-adevăr au o problemă medicală care îi silește la un anumit regim alimentar sunt deja niște spărgători de petreceri și nu mai amuză pe nimeni.

Mă uimește numărul în creștere al kilogramelor copiilor, mă uimește toleranța cu care sunt privite și atenția exclusivă către sentimentele acestora și nu către stilul de viață. Mă uimește înghesuiala la fast-food și recompensarea copiilor prin mâncare. Mă uimește faptul că reviste dedicate adolescentelor încep să popularizeze modele grăsuțe pentru a-și face publicul să se simtă bine în propria piele. N-ar trebui să fim cu toții anorexici, sigur că nu, dar a încuraja un copil să creadă că este normal să fie supraponderal mi se pare o cruzime. Acel copil va fi ținta batjocurii colegilor mai puțin pufoși, va învăța să îi urască și să se retragă. Mai târziu, va fi ținta bolilor cardiovasculare, va avea probleme cu articulațiile, oasele și ficatul. Nu va învăța cuvântul voință și îi va fi mult mai greu să ia măsuri ca adult.

Îmi răsfoiesc din nou frigiderul ca pe o revistă colorată. Din fericire, nu sunt un gurmand și mă pot sătura cu legume, paste, brânză, carne slabă și alte minuni puse pe lista verde a celor cu colesterol peste 300. Aleg cu plăcere, fără a simți vreo constrângere și recunosc, uneori mănânc și alimente interzise. Dar n-o fac în fiecare zi și nici ca recompensă. Zicea un om înțelept odată să mănânci ca să trăiești, nu să trăiești ca să mănânci.