O clipă de răgaz

Aveam de așteptat vreo două ore, iar punctul de întâlnire era una dintre cafenelele mele preferate. Bătea vântul destul de supărat și norii de ploaie se adunau voioși, așa că o revistă colorată și o cafea mare au alcătuit ușor o idee bună. Marie Claire nu mai este demult ce-a fost, dar, de dragul edițiilor anului 1939 care mi-au bucurat anii copilăriei, am ales pentru micul meu moment de relaxare numărul de iunie 2012 (încă nu știu prin ce minune au rezistat acele reviste comunismului și unui lung șir de locuințe temporare prin diverse orașe pe unde au trecut bunicii mei). Și cum super-oferta nu se poate refuza, împreună cu revista Marie Claire am primit și numărul de iunie al revistei Cosmopolitan.

Ei, acum nu pot spune că nu-i cunosc reputația, dar dacă tot am primit-o și tot era prea fierbinte cafeaua, am și răsfoit-o curios. Am început cu "Îți poți rezolva dilemele în timp ce dormi", nu de alta, dar chiar titlul mi-a trezit o dilemă, dacă pot vorbi de trezire când e vorba de somn. Cei trei pași de urmat mi-au lățit un zâmbet mare și m-au făcut să uit aproape imediat de ședința de două ore care îmi tocase nervii mărunt. Așadar, pasul 1: începe să te gândești la problemă cu puțin timp înainte de culcare.. aici nu se preciza ce trebuie făcut în cazul în care nu mai poți lipi ulterior geană pe geană de gânduri și frământări. Am presupus că somniferele erau o opțiune, dar pasul 2 m-a contrazis: ține-ți telefonul sau o hârtie aproape, ca să-ți poți nota ce ai visat. Dacă reușesc vreodată să notez pe telefon visul care îmi bântuie somnul vă promit că îl public. De regulă, în bulversarea imediată nu mi-aș nimeri nici papucii, d-apăi să apăs de trei ori pe fiecare tastă ca să nimeresc literele.. Pasul 3 părea mai simplu și mai plăcut: dimineața, stai puțin în pat recapitulând ce ai visat. Sau ce ai notat între timp, aș adăuga eu.

Următoarea oprire a fost la paginile scrise de autoarea cărții Poveștile unei inimi, lansată cu atâta spor încât și eu am auzit de ea. Se tratează pe larg, nu știu dacă și cu sfaturi, problemele tinerelor necăsătorite și neatribuite niciunui bărbat, numite de când suntem fani America, single. M-am oprit după primul paragraf, de teama unei depresii: "Primii mei 28 de ani de viață au reprezentat cel mai intransigent profesor.(..) Pentru că am înțeles devreme că viața e un fel de cursă în care trebuie să te îndrepți mereu, chiar și cu ultimele puteri, spre runda următoare, am ajuns să mă specializez în cârpit petice de tărie interioară, însăilat speranțe și brodat vise de viitor pe pânza rară și strâmbă a prezentului." Bănuiesc că primii 28 de ani sunt și ultimii 28 de ani ai autoarei și mă abțin să comentez cum ar putea ajunge un tânăr să gândească asemenea monstruozități în loc să se bucure de fiecare clipă a celor 28 de ani.

Nu am putut să nu observ și lista celor zece alimente care topesc grăsimea: burger integral cu mușchi de vită, unt de arahide, brânză ("mai cremoasă și puțin mai grasă pentru a te sătura"), ouă, iaurt, avocado, quinoa (cică un soi de cereale), ceai verde și murături. Un fel de a mânca de toate, dar dacă are și o frunză de salată e sigur că topește grăsimea. Să nu vă mai spun că regimul alimentar al unei persoane cu hipercolesterolemie nu include nici măcar fasole boabe, nicicum carne de vită și brânză grasă, iar cei care vor să slăbească n-ar mânca în veci ceva atât de sărat ca murăturile.

Găsiți și multe alte sfaturi, despre frumusețe și ultimele tendințe în modă, despre cum să depășești o zi "de groază" și cum să strângi bani pentru vacanță (surprinzător include limitarea cheltuielilor), despre cum să scapi de cârcei și cum să fi tipa pe care o doresc toți bărbații, despre cum să-l ajuți să se relaxeze și despre ce cred ei despre ele. O suită atât de complexă de informații încât sincer nu știu ce vor mai scrie în numărul următor. M-au salvat tot redactorii Cosmopolitan care îmi propun în numărul lunii iulie 20 de lucruri pe care să le fac înainte de 35 de ani și mă învață cum să transform o relație "așa și așa" într-una de cursă lungă.

Cele două ore de așteptare au trecut ca un gând. Am râs de una singură în fața ceștii de cafea, arzând în același timp grăsimi și alungându-mi din minte o zi "de groază" la servici. Aproape că a meritat să îmi scad bugetul de vacanță cu prețul revistei. A, și să nu uit, aviz amatoarelor de bărbați cu părul lung, cocul masculin este un trend îndoielnic. Se pare că posesorilor le lipsesc doar poantele pentru a juca într-un spectacol ca Lacul Lebedelor. Zburătorii cu plete negre de pe vremea mea nu arătau cu siguranță a lebede, dar cred că e o chestie de gust.