Modele pentru români (VII)

foto: isciv.ro

Suntem în plină campanie electorală, străzile gem de afișe și steaguri, de șepcuțe colorate, bubuie muzica din mașini învelite în poze, la metrou se împart carnețele și pixuri, toate purtând culori și simboluri atrăgătoare de voturi. În 1934, Nicolae Minovici a fost ales fără să candideze primar al satului (pe atunci) Băneasa. Mai fusese înainte primar al sectorului 3 Albastru (zona Rahova, Grozăvești, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, Șerban Vodă). Surprinzător, și la vremea aceea, Bucureștiul avea nevoie de trotuare, de parcuri, de curățenie.

Dar Nicolae Minovici are în CV realizări mai importante decât primele WC-uri subterane din București. Medic și doctor în medicină (cu lucrarea "Tatuajurile în România", unică în alegerea subiectului până astăzi), profesor universitar și colaborator al revistelor de medicină legală, Nicolae Minovici este întemeietorul unui lung șir de instituții medicale: Societatea de Salvare (1906), Spitalul de Urgență și Școala Samariteană (1936), Biroul pentru Asistența prin Muncă a Cerșetorilor din București, Institutul de Medicină Legală din Cluj. A militat pentru practicarea medicinei numai de către medici școliți, și nu de către moașe, vraci și alte forme de ajutor, a impus saloanelor de cosmetică să aibă personal specializat și a atras atenția asupra impostorilor de toate felurile care promiteau rezultate spectaculoase prin diferite forme de influențare a bolii.

Și dacă realizările sale din domeniul medical nu vă par suficiente, Nicolae Minovici s-a gândit să construiască un muzeu de artă populară pe care l-a donat Primăriei Bucureștiului în 1937. Muzeul se află în zona gării Băneasa și este încă deschis publicului. Clădirea muzeului datează din 1905 și este proiectată de arhitectul Cristofi Cerchez. Este considerată un monument de arhitectură, fiind construită ca o stilizare a unei vechi case românești.