Portret estival (VIII)

Îi urmărea cu degetul linia gâtului și a umărului. Ea stătea pe o parte, cu spatele la el, absorbită de o carte cu copertă verde. Avea pielea bronzată și înmuiată în creme și uleiuri parfumate, așa că razele soarelui îi dădeau o tentă aurie. De pe degetele lui se desprindeau fire albe de nisip. Fire care preferau atingerea ei caldă și moale. Nici zgomotul valurilor, nici muzica insistentă din difuzoare nu păreau să ajungă până la ei. Sub un cer albastru impecabil, măsurând nisipul printre degete, nici o umbră nu le întuneca fericirea.