Dintotdeauna s-a vorbit mult despre dragoste, despre amoruri și favoruri, despre sex și libertatea lui, despre cum să-l/s-o cucerești și cum să-l/s-o păstrezi, ba chiar despre cum să pui capăt unei iubiri pe care n-o mai dorești. S-au scris versuri, cărți, s-au compus piese muzicale și s-au pictat tablouri, s-au făcut filme. N-a reușit însă nimeni să definească corect acest cuvânt. Prea mulți s-au încăpățânat să-și susțină propriul punct de vedere. Dragostea este un domeniu la care toți se pricep.
Primul lucru pe care l-am aflat este că dragostea – fie ea ce-o fi – are o putere imensă și m-am temut. Împinge oamenii să pornească războaie, să distrugă prietenii, să fure și să lovească. Are puteri nelimitate și efecte devastatoare. Alungă orice urmă de demnitate și curaj, doboară eroi și cauzează boli mortale. Nu e deloc de joacă!
Apoi am aflat gustul ei. Greu de reprodus în cuvinte, de aceea sunt așa de mulți cei care încearcă, savoarea dragostei te face să zbori, să râzi ori să plângi, să te maimuțărești ori să descoperi tratamente miraculoase, orice poftește dumneaei. Nimic n-are gust mai plăcut, nici măcar puterea, bogăția sau faima. Nimic nu te îmbată mai tare și nu cauzează o mahmureală mai puternică. Nici un drog, nici o bătură.
În cele din urmă am aflat că dragostea dă dependență. Odata prins în mrejele ei, nu mai ai scăpare. Sigur, oamenii au inventat metode alternative de reeducare și tratament și în zilele noastre a scăzut rata mortalității din dragoste, dar chiar dacă-ți revii după o dragoste tot nu ai scăpat de dependență. Îți dorești imediat alta, ataci din altă direcție, schimbi strategia și până nu-ți satisfaci pofta de dragoste nu ai liniște.
De toate aceste efecte, omul se face mai vinovat decât crede. Că dragostea este un sentiment puternic și buclucaș nu neagă nimeni. Dar omul a țesut în jurul său o plasă de fantezii și obiceiuri. A umplut până la refuz conexiunile nervoase cu informații inutile, despre ce e mai bine să faci și cum, reguli și standarde pentru o dragoste de succes, medicamente care ajută și care alină arsurile din dragoste. Omul n-a precupețit nici un efort pentru a-și declara supremația asupra sentimentului și, de fapt, a pierdut jocul de la început.
Mi-a plăcut mult ceea ce domnul Salman Rushdie a spus în interviul acordat revistei Elle:
„M-a lovit ideea ca poate iubirea, care este intr-adevar o forta foarte puternica, nu este legata de ideile pe care i le asociem, precum longevitatea sau fidelitatea. Poate ca iubirea nu poate dura mult timp, poate ca este un sentiment efemer, dar intens; poate iubirea nu este asociata cu fidelitatea. Aceste idei ale noastre fac ca iubirea sa para dura, periculoasa, in orice caz nu la fel de confortabila pe cit ar vrea oamenii sa fie. Acest basm frumos al iubirii este foarte convenabil, dar eu cred ca e, de fapt, foarte periculos, inconfortabil si dificil de parcurs. Vorbesc de iubirea pasionala, care e foarte complicata – e foarte mult intuneric si foarte multa lumina in ea.”
Dragostea nu este nepotrivită, indecentă, periculoasă, sublimă, panaceu universal al tuturor relelor, nu este bântuită de prejudecăți, nu are religie sau știință, nu este limitată, nu are preț. Pur și simplu, habar n-avem ce este, deși am cunoscut-o și trăim cu ea în fiecare zi și ne-o dorim cu ardoare toată viața.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu