Să redefinim termenii din dicţionar – „a înşela”

ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare. (sursa: http://dexonline.ro)

Curios mi se pare că dicţionarul explicativ român leagă înşelatul în cuplu doar de partea masculină a omenirii sau de fidelitatea conjugală. În societatea atât de modernă şi de liberă, când relaţiile trebuiesc doar consimţite de părţi (până şi accidentele rutiere se rezolvă amiabil, nu?), termenul „a înşela” îşi extinde sau îşi reduce atribuţiile? Putem considera că nefiind căsătoriţi cu acte, nu putem înşela decât aşteptările partenerului, ceea ce nu e grav. Franţa este prima ţară care a introdus o lege împotriva violenţei psihologice. Francezii care îşi insultă partenerul, jignesc, ameninţă, fac comentarii răutăcioase riscă să se aleagă cu dosar penal. În ţările islamice, adulterul este încă pedepsit cu moartea prin delapidare.

Unde trasăm graniţa de înşelăciune este un lucru delicat. Neveste furioase consideră o singură privire pofticioasă drept cel mai negru păcat. Bărbaţi geloşi peste poate le găsesc infidele pe cele mai gingaşe şi supuse soţii. Ar fi interesantă o statistică referitoare la numărul de priviri şi aria de piele care trebuie alăturată pentru a se considera înşelat. Dar astfel de statistici nu există şi deciziile se iau individual. Regine peste lume considerau amantele soţilor ceva firesc, de divertisment masculin obişnuit.

Astăzi, înclin să cred că înşelăciunea începe într-un mod mult mai intelectual şi este mai mult privare de timp decât de atenţii amoroase. Într-o lume aglomerată, plină de stress şi crize de toate felurile, înşel un prieten atunci când îmi fac un altul, când îmi ocup puţinul timp cu altceva şi-l tratez cu scuze infinite. Îmi înşel partenera când îmi împart gândurile online cu o femeie necunoscută, când îmi descarc sufletul în ochii colegei de birou în pauza de masă, când îi ascund că mi-e teamă, că visez, că-mi doresc o carte în care să mă scufund numai eu. A, da, o înşel şi când fac dragoste cu altă femeie.

La rândul ei, femeia înşeală când povesteşte prietenelor necazurile pe care le are cu el şi lui nu-i suflă o vorbă. Înşeală când tresare surprinsă de braţul unui domn care o ocoleşte în tramvai politicos ţinând-o de mijloc pentru o secundă, iar ea se-ntreabă cum ar fi fost dacă era acest domn în locul celui de acasă. Înşeală când îi respinge afecţiunea pe motiv de stress sau necazuri de servici, când râde de plăcerile lui copilăreşti, când nu-l iubeşte şi nu-i spune.

Oamenii înşeală de zeci de ori în fiecare zi, în fiecare relaţie. Ceilalţi acceptă atât cât pot duce, cât ştiu să ierte.