Eat, pray, love – filmul

Acum câteva luni citeam cu interes cartea si aflam despre viitoarea apariție a filmului Eat, pray, love. Și nu orice film, ci unul în care va juca Julia Roberts. Ocolind clișeele și obișnuințele vieții americane la care nu oricine are acces, văzând în noroc o oportunitate și în călătorie un curaj, am considerat cartea o investiție bună. Îmi place să mă aleg doar pe mine (îngrozitor de egoistă metodă, dar eficace) din paginile unei cărți. Așa că indiferent de părerile altora despre ce a încercat Elizabeth Gilbert să facă sau ce i-a ieșit, mie mi-a plăcut romanul. Poate și fiindcă a venit la momentul potrivit.

Despre film însă nu pot spune același lucru. Este lung, plictisitor, iar povestea mi-a lăsat impresia că poate fi explicată și pricepută abia după ce ai citit cartea. Julia Roberts nu joacă nici bine, nici rău, este de-o expresivitate palidă, nepusă în valoare de o regie aproape inexistentă. Filmul este doar un rezumat prost. Și nu, n-am adormit astfel încât să pierd esențialul, deși n-a fost ușor. Am recunoscut pasaje din roman, dar nu am găsit nici o legătură între ele, nici o structură, nici un motiv. Imaginea este modernă, stil videoclip, cu nenumărate treceri în timp, dar lipsind explicațiile este greu să te descurci între atâtea povești începute și neterminate. Mă așteptam la altceva de la un film cu locații atât de impresionante și cu un actor principal atât de bine cotat (în plus și potrivit ca apariție). În locul așteptărilor mele am primit un rezumat de 3 ore. Obositor.

Am constatat între timp că de la lansarea filmului librăriile afișează în raftul întâi cărțile lui Elizabeth Gilbert și mă întreb de ce notorietatea a venit de la un film prost cu Julia Roberts și nu de la un roman bun.