Se afișează postările cu eticheta respect. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta respect. Afișați toate postările

miercuri, 22 ianuarie 2014

Crăciun thailandez 2556



Notă: După calendarul thailandez, 2013 a fost anul cu numărul 2556. Un altfel de brad se poate împodobi pe malul mării, fără să dăuneze nimănui. Fotograf: Luiza Clinciu

vineri, 10 ianuarie 2014

Rezoluţie pentru 2014

Sunt uimită de cât de mult aţi apreciat un înlocuitor de brad, unul care nu a distrus un copac, nu e nici din plastic şi, sigur, nu e fabricat în China. Nu a avut nici formă, nici dimensiuni de brad. A fost, e drept, o bucurie să-l avem în casă şi a împrăştiat discret miros de cetină. A fost împodobit, dar nu asortat şi nici după culorile anului. Deci se poate.. În loc să hăcuim milioane de brazi în fiecare an, ne-am putea bucura doar de un astfel de înlocuitor. Căci bucuria stă în fiecare din noi, iar bucuria bradului e între munţi.

Aş propune să vă alegeţi bradul direct din pepinieră, când este încă viu şi printre prieteni. Să daţi o şansă celor care rămân nevânduţi prin pieţe şi ajung araci sau lemne de foc. Să faceţi şi o excursie cu ocazia asta, să vă bucuraţi de brad la el acasă, să îi apreciaţi adevărata măreţie. Poate îl veţi dori mai mult pe munte, decât în sufragerie. Poate copiii se vor bucura mai mult să-l planteze şi să-l viziteze, decât să-l privească uscându-se. Bradul i-ar recompensa în fiecare an, dându-le crengi verzi şi parfumate pentru a le împodobi de Crăciun.

vineri, 28 septembrie 2012

Yasunari Kawabata – Maestrul de go

„Viaţa este un fragment de peisaj”, spune Yasunari Kawabata în romanul său. Iar romanul său este un fragment de viaţă, un fel de tablou în tablou. Povestea partidei de adio a celui mai apreciat jucător profesionist de go din Japonia anilor 30 este transpusă pe hârtie de Kawabata în stilul său descriptiv, plin de culoare şi detaliu. Atenţia sa pentru trăsăturile jucătorilor care stau aproape nemişcaţi în faţa gobanului, implicaţiile sociale şi argumentele solide ale pietrelor de joc dau acestui roman un aer exotic, fascinant. Go-ul ridicat la rang de artă, de dans, de înţelepciune. O înfruntare tacită şi inteligentă între două generaţii care cu greu îşi acceptă favoruri reciproce. Lupta nu lasă loc de compromisuri, regulile sunt clare, totul este cronometrat şi notat cu atenţie.

Personajele lui Kawabata sunt atât de reale şi de atent conturate încât îşi transformă romanele în portrete. Prin cărţile lui te simţi răsfoind un muzeu de artă japoneză. Tradiţiile şi obiceiurile pe care le întâlneşti în scrierile sale sunt delicate, pline de respect şi spiritualitate. Nimic nu este exagerat, nimic nu este vulgar. Yasunari Kawabata îţi oferă nemijlocit dragostea lui pentru toate acestea şi te transformă într-un admirator al tărâmurilor răsăritene. Descopăr de fiecare dată o lume incredibilă şi îmi stârneşte curiozitatea pentru restul peisajelor semnate de mâna sa.

duminică, 1 aprilie 2012

Ora Pământului

A fost Ora Pământului. Ieri. Câți oare și-au mai amintit de ea? Acum câțiva ani, toate rețelele de socializare, posturile de radio și televiziune, jurnalele online, toate anunțau măcar într-un colț oportunitatea de a mulțumi pământului printr-o oră de liniște. Dintre cei care oricum nu făceau asta, cel puțin îi puteam exclude pe cei care n-au știut. E lucru mare moda, ați fi uimiți cât se poate câștiga printr-o campanie agresivă de presă (luați exemplul magazinelor H&M, în România au vânzări comparabile cu Polonia, cele mai bune din Europa de Est). Dar tot moda e trecătoare ca apa și neîntreținută corespunzător se evaporă.

Cele 41 de orașe care s-au angajat anul acesta să stingă lumina preț de o oră au fost slab susținute. A rămas doar dorința. Va mai trebui să treacă un an de exploatare ca să ne amintim din nou să facem ceva pentru mediul înconjurător.

duminică, 1 mai 2011

1 mai pentru ceilalți

Un comentariu primit fără legătură la acest material m-a făcut să mă gândesc și să socotesc ce fac eu pentru cei din jurul meu și pentru locul care mă rabdă. Acasă pentru mine e în București, România. Așadar, pornesc o leapșă către toți cei care găsesc sau doresc 10 fapte bune, neaducătoare decât de satisfacții și nu de profit, sau pur și simplu, 10 lucruri pe care consideră că le merită oamenii și locurile din jurul lor. Iată-le pe ale mele:

1. Nu am lovit niciodată pe nimeni, indiferent cât de urâtă sau nedreaptă i-aș fi considerat purtarea. Și nici n-am blestemat în gând dorindu-i rău.

2. Nu las gunoaie în urma mea, în jurul meu, nu le arunc pe geamul casei sau al mașinii, nu le las în pădure, nu le dau râurilor sau mării.

3. Nu arunc ulei în chiuvetă, baterii la gunoiul menajer și în general colectez selectiv tot ce se poate recicla.

4. Nu rup flori, crenguțe înflorite sau nu, nu fac focul neasigurat la munte, nu rup copaci verzi pentru focul respectiv, nu spăl mașina în râu.

5. Am adunat și gunoiul altora atunci când mi-a ieșit în cale pe cărări de munte, prin păduri și poienițe. Doar o singură dată am fost voluntar la o acțiune de adunat gunoaie din pădurile din preajma capitalei.

6. Hainele vechi care se mai pot purta le împachetez și le duc la o biserică din apropiere care se ocupă cu distribuirea lor unor familii.

7. Respect regulile de circulație, nu mă sui în autobuz fără bilet, stau pe partea dreaptă a scării rulante și merg pe cea stângă, nu stau jos în mijloace de transport în comun dacă sunt alții care au mai multă nevoie de acel loc.

8. Votez. Cum pot, cum știu, cum cred că e mai bine.

9. Nu mă bag în față la cozi, nu mă sui în autobuz dacă e prea plin și nu se vor mai închide ușile, nu mă lipesc de ușă dacă nu cobor la prima, știu că întâi se iese și apoi se intră, întâi se coboară și apoi se urcă.

10. Sting lumina când nu-mi trebuie, închid robinetul de apă când am terminat de spălat, închid aragazul când
nu-l folosesc. Avem becuri economice în casă și instalații care funcționează corect.

Fac atât de puține încât, recunosc, mi s-a făcut rușine alcătuind lista aceasta. Dar cu cât ne cuprinde această rușine mai devreme, cu atât avem mai multe șanse să schimbăm ceva. Vă aștept pe toți cei care doriți să răspundeți acestei mici provocări de 1 mai. Lotusull , Alma , Sophie , CARMEN știu sigur că voi faceți mult mai multe.

sâmbătă, 26 martie 2011

Ora pământului – 26 martie 2011, ora 20:30

A trecut un an de la ultima clipă pe care am dedicat-o pământului . În 2010, 128 de ţări au stins lumina preţ de o oră încercând să mai salveze ceva, să atragă atenţia prin întuneric, să înveţe să trăiască şi altfel. Bucureştiul şi alte oraşe ale României s-au alăturat demersului. Mii de români au trăit o oră fără electricitate, mulţumind naturii pentru ea. Pare curios cum în prag de primăvară, când ne dorim doar soare şi verdeaţă, plimbări şi aer curat, găsim totuşi dificil să spunem ‘Mulţumesc’ în modul cel mai simplu : oferind o clipă de linişte. E surprinzător cum imense clădiri de birouri nu reuşesc să utilizeze un sistem sănătos de gestiune a electricităţii, cum aceleaşi clădiri nu sunt în stare să-şi selecteze deşeurile, cum suntem prinşi într-un carusel dezgustător al ambalajelor, pungilor de plastic, cutiilor de bere.

Voluntarii asociaţiilor ecologiste adună gunoaie, plantează copaci, militează, protestează, invită, adună semnături, discută. Noi, ceilalţi, îi privim suspicioşi întrebându-ne cu ce sumă sunt plătiţi pentru a face toate aceste lucruri. Tragem cu ochiul să vedem în ce maşină se urcă, ce telefon au şi ce firmă e tricoul inscripţionat pe care-l poartă. Nu reciclăm hârtie sau plastic pentru că nici vecinul n-o face, pentru că am numărat prea puţine containere speciale în oraş, pentru că oricum firma de salubritate le adună la comun. Nu stingem lumina pentru că avem bani să plătim factura. Nu închidem apa pentru că suntem oameni civilizaţi şi ştim că robinetele sunt surse de microbi. Dacă am fi mai puţin cârcotaşi şi mai mult voluntari poate am vedea mai des soarele şi mai rar perdelele de praf şi poluare.

Se-ncepe cu un pas, cu o oră.

duminică, 6 martie 2011

Amanta (episoade) – 8 martie

Isabelle Huppert
Dintr-o întâmplare, am ajuns la conferința "Ziua de 8 martie – Sărbătoare vs. Socializare", organizată de Muzeul Național de Istorie al României. Invitații, Johnny Răducanu și Irina Costache (doctorand la Central European University Budapesta, departamentul Studii de Gen, cu tema “Despre Nud şi Nudism: discursuri ale frumuseţii în România lui Ceauşescu”) au încercat o abordare proprie a feminității și/sau feminismului. Dacă Irina Costache s-a oprit istoric la momentele care au dus la stabilirea acestei zile dedicate femeilor și a argumentat sanătos cu exemple documentate și păreri personale nuanțele feminismului, Johnny Răducanu a făcut mult mai simplu diferența între femei și drepturile acestora. După domnia sa există femei ușoare, de consumație, care nu fac cinste unui bărbat și celelalte femei, care pot fi unealtă de faimă bună unui bărbat, dacă sunt frumoase.

Mila Dores
Am înțeles că domnia sa iubește o femeie chiar și doar privind-o în ochi. Apoi am mai înțeles că toate femeile pe care le-a iubit, l-au înșelat sau trădat. Și am rămas pe gânduri (plecând din sală) atunci când a povestit că văzând o femeie tânără coborând dintr-o mașină străină s-a întrebat dacă soțul sau amantul dânsei câștigă atât de bine încât să facă asemenea cadouri. Și cum un apropiat i-a sugerat că poate a câștigat singură banii pentru acea mașină, domnul Răducanu și-a dat seama că femeia era din cele ușoare. La o asemenea revelație, colorat povestită, am simțit nevoia să mă ridic și să plec. Pentru că dacă vorbind despre 8 martie – care până la urmă este o sărbătoare a femeii active, muncitoare, plecată de la revoltele muncitoarelor de la începutul secolului al XX-lea – ajungem să aruncăm cu noroi și să apreciem femeile pentru că arată mai bine și au natura născătoare, înseamnă că titlu acestei conferințe este extrem de greșit. Puteau să-i spună "Ziua de 8 martie sau cum să ne plătim femeile".

Audrey Hepburn
Aveam așteptări mult mai mari de la o conferință a muzeului de istorie. Speram să aflu detalii despre apariția feminismului, despre natura lui și despre modul în care se schimbă percepția în funcție de schimbările sociale. Aș fi fost destul de interesată să aflu dacă într-adevărt 8 martie mai este o zi în care sărbătorim ceva sau doar jucăm un rol social luând flori colegei de birou. Dar nu eram pregătită să mi se explice că femeile sunt ori întreținute ori își câștigă singure mașina din plata mai multor bărbați.

Ce-a mai rămas din 8 martie? Ce-a mai rămas din feminism?

joi, 27 ianuarie 2011

Selectivitate

sursa
Conform legii nr. 132/2010 instituţiile publice sunt obligate să colecteze selectiv deşeurile, adică să aibă un contract cu o firmă de salubritate care asigură transportul acestor deşeuri şi un sistem de colectare pentru hârtie, plastic, metal şi sticlă. Pentru societăţile comerciale private nu există încă o astfel de lege, dar cele mai multe dintre platformele industriale şi clădirile de birouri au un astfel de contract. Au contractul, dar nu îl folosesc. Chiriaşii acestor birouri nu suportă corvoada de a-şi împărţi deşeurile după culoarea coşului de gunoi şi nimeni nu le poate impune un asemenea tratament inuman. În consecinţă, pubelele colorate frumos zac goale, în timp ce gunoiul împânzeşte lumea.

Dar să coborâm mai în adâncurile problemei. Libertatea de expresie nu mai este de mult timp pedepsită cu închisoare şi reeducare. Există oameni dornici de a folosi facilităţile oferite de clădirea în care lucrează. Vă puteţi interesa dacă există astfel de pubele, puteţi organiza un sistem intern de colectare selectivă şi puteţi chiar solicita astfel de containere prin diverse programe de ecologizare. De aici, totul devine simplu. Hârtiile transformate în avion la ora prânzului vor ateriza lin într-un coş de gunoi albastru. De acolo vor pleca spre un container mai încăpător şi îşi vor termina călătoria într-o fabrică de reciclare. Veţi salva un copac, iar el vă va salva de o după-masă toridă de vară. Durează exact 5 minute şi o dată instalat nu vă va deranja a doua oară. Dar de ce am face aşa ceva?

Reciclarea nu este o pasiune şi nici o modă. Ar trebui să fie un stil de viaţă, dar este doar o excentricitate sâcâitoare pentru cei din jur. La fel ca voluntariatul, implicarea în cauzele sociale ale altora, susţinerea producţiei naţionale, educaţia civică, bunul simţ. Ne exprimăm liber şi distructiv. Ne plac obiectele ambalate în multe straturi de hârtie şi plastic, hainele din poliester, mobila din PAL, dar nu vrem să recunoaştem că toate acestea pot fi obţinute alegând să facem diferenţa între galben şi albastru, între un pahar de plastic şi o pungă de hârtie.

De la rezolvarea legislativă a problemei reciclării până la curtea proprie, lumea se împarte în continuare în nebuni şi în mişei.

joi, 6 ianuarie 2011

Culmea consumului

Dacă încă mai credeți că a lăsa caloriferul pornit și a deschide geamul este o manevră răuvoitoare împotriva naturii, iaca am aflat ceva mai bun. Se dă o clădire de birouri, cu 5 etaje, în vestita zonă industrială Pipera. Termopane din cap până în picioare, mochetă de la est la vest, instalație de climatizare (aproape bizonică). Toți locuitorii trăiesc liniștiți în tricou, deși afară sunt -11 grade Celsius. Ba chiar sunt rumeni în obraji și puțin transpirați. Căldura duduie, la propriu.

Instalația de climatizare nu se poate închide. Dânsa știe să facă iarna cald și vara rece. Nimeni nu i se poate împotrivi. Dacă totuși se semnalează o căldură excesivă și un protest al angajaților în acest sens, instalației i se administrează o doză triplă de putere. Cu alte cuvinte, dacă vreți mai puțină căldură, instalația va lucra/consuma de 3 ori mai mult. Explicație: dacă se oprește instalația se înfundă. Dacă merge încet încălzește mai tare, dacă merge mai repede (adică vântură aerul mai puternic) încălzește mai puțin. Exact ca la foen, dacă doriți să nu vă ardeți părul, dați strașnic din mână.

La fel cum în Ora pământului, clădirile de birouri luminau mai tare ca pistele de aterizare ale avioanelor, tot așa instalația miraculoasă încălzește cu sfințenie o clădire întreagă chiar dacă nu lucrează nimeni în ea. Există explicații, soluții, resemnări, dar nu există nici un pic de respect pentru cea care ne susține și ne ridică pe culmile progresului tehnologic: natura.

vineri, 19 noiembrie 2010

Isaac Asimov - Ce-şi face omul cu mâna lui (o traducere delicată a titlului original “Silly asses”)

Publicată în 1958, povestirea lui Isaac Asimov , “Silly asses”, sintetizează toată munca asociaţiilor de protecţie a mediului: industrializarea neglijentă, indiferenţa faţă de spaţiul care ne găzduieşte, obţinerea rezultatelor cu un minim de efort şi iresponsabilitatea totală faţă de urmările faptelor noastre. Ne facem groapă de gunoi în propria curte şi nu suntem deloc preocupaţi de soarta noastră şi a generaţiilor următoare. Au trecut mai bine de 50 de ani de la publicarea acestei povestiri şi este trist că lucrurile nu s-au schimbat absolut deloc, ba dimpotrivă, am descoperit noi metode de a ne distruge pământul de sub picioare. Iată textul, integral, preluat de aici.



Naron, din străvechea stirpe a Rigelienilor, era al patrulea din ginta sa care ţinea cadastrul galactic; avea un registru mare, în care erau scrise nenumăratele specii ajunse la inteligenţă, din toate galaxiile. Mai avea unul, mic şi subţire, în care trecea cu deosebită satisfacţie numai acele neamuri care, pe deplin maturizate, erau demne de a intra în Federaţia Galactică.

Din registrul mare fuseseră şterse de-a lungul vremurilor, multe nume ale dispăruţilor, defecţiuni biochimice, dezechilibrări ecologice sau sociale, ori pur şi simplu ghinionul, îşi luaseră tristul obol. Din registrul mic, în schimb, nu fusese anulată nicio intrare.

Naron, uriaş şi incredibil de bătrân, privi pe sub sprâncenele-i stufoase curierul care tocmai se apropia cu plecăciuni adânci.

- Naron, Unic şi Imens…
- Lasă, lasă salamalecurile şi spune-mi ce e nou.
- Ah, Slăvitule, o altă aglomerare de făpturi a ajuns la maturitate.
- Ia te uită! Aproape în fiecare ciclu primim câte un nou mebru. Ne înmulţim, tinere, ne înmulţim! şi… cine sunt cei noi?

Mesagerul îi comunică numărul de cod al galaxiei şi coordonatele planetei, iar Naron, cu frumoasa lui caligrafie, făcu trimiterea de cuviinţă în registrul mare şi trecu în registrul mic, după tipic, denumirea planetei, aşa cum apărea ea în limbajul băştinaşilor.

- T E R R A, silabisi el, ridicând a mirare privirea către curierul care aştepta curios sfârşitul ritualului. Creaturile acestea deţin un adevărat record. Nu ştiu alţii care să fi trecut atât de repede de la simpla inteligenţă la deplina maturitate. Hm, hm, sper să nu fie vreo eroare, ai?
- Se poate, luminate?! protestă mesagerul.
- Au descoperit energia termonucleară?
- Desigur, Preamărite.
- Ei bine, atunci e în regulă; doar acesta este principalul criteriu de selecţie. Am să-i contactez chiar eu pe vreuna dintre staţiunile lor extraplanetare.
- Aaaa, să vezi, Preaînălţate, se grăbi să precizeze tânărul, până acum nu au nicio staţiune extraplanetară. Observatorii menţionează însă că terranii au trimis staţii automate spre alte plantete şi că au o sumedenie de sateliţi artificiali, minusculi, ce-i drept, în jurul planetei lor.

Naron se încruntă, perplex.

- Doar atâta? Bine, dar experimentele, exploziile nucleare, care le-au permis studierea frânării şi controlorii reacţiilor de fisiune, toate astea unde le-au făcut?
- Păi… chiar pe Terra, Luminate!
- PE PROPRIA LOR PLANETĂ? tună Naron, ridicându-se în deplinătatea celor peste şapte metri ai săi.
- Chiar aşa, confirmă mesagerul, pierit.

Lăsându-se înapoi, în jilţ, încet, cu o tristeţe care parcă îi frigea umerii sub covârşitoarea ei povară, Naron taie cu o linie groasă numele proaspăt trecut în registrul cel subţire. Era, desigur, un act fără precedent, dar Naron era tare, tare bătrân şi foarte, foarte înţelept, astfel că era în măsură să prevadă inevitabilul, chiar mai bine decât oricine altcineva în univers.

- Inconştienţi, sărmanii… şi când te gândeşti ce frumos începuseră…

luni, 1 noiembrie 2010

Luni, picătura şi toaleta

Aş fi vrut să încep săptămâna şi luna cu un altfel de text, din care să răzbată fericirea şi entuziasmul. Dar cum ultima oră a adus ultima picătură a paharului care mă bântuie de ceva vreme, mă rezum azi la câteva lucruri mărunte dintr-o toaletă comună de corporaţie cu pretenţii:
  • trageţi apa;
  • spălaţi-vă pe mâini înainte de a folosi toate clanţele din jur (dacă este posibil);
  • toaleta nu e cabină telefonică, aşadar nu vorbiţi la telefon în interiorul toaletei când în faţa uşii este deja coadă de oameni la ananghie;
  • dacă folosiţi chiuveta pentru a spăla fructe, vase, căni, filtru de cafea, vaza de flori, etc., nu lăsaţi resturi inestetice şi posibile cauze ale unei înfundări nedorite;
  • nu lăsaţi apa curgând;
  • dacă uşa toaletei e închisă în mod sigur este cineva înăuntru, ce rost mai are să ciocăniţi sau să încercaţi uşa?

Sursa foto
Nu este foarte plăcut să împarţi locul de ‘meditaţie şi înţelepciune’ cu alţi oameni, dar cum nimeni nu se gândeşte la spaţii de birouri cu toaletă proprie pentru fiecare angajat, nu prea avem încotro. O fi chiar atât de greu să arunci o privire în urma ta să te asiguri că şi următorul coleg va avea o experienţă la fel de plăcută ca a ta?

miercuri, 8 septembrie 2010

Oameni și pasiune

Întrunirea Honda Africa Twin, Lacul vulturilor. De fiecare dată când asist la o asemenea demonstrație de pasiune, mă cuprinde o bucurie ascunsă că am reușit să-i fiu martor. Fur din fericirea lor, din plăcerea cu care conduc, din poveștile de care nu se mai satură. Le mulțumesc că mă lasă să le fiu aproape și să adun energie pentru zilele de iarnă care vor împiedica astfel de adunări.

joi, 18 februarie 2010

Responsabilitatea televiziunii

Am scris acest text acum ceva vreme, pentru un curs. De curând, Alina Grozea a abordat subiectul amintindu-mi controversa pe care textul meu a iscat-o la curs. În spiritul „Ce a fost mai întâi, oul sau găina?”, vă propun subiectul „Cine poartă responsabilitatea, omul sau televiziunea?”. Aceasta este părerea mea.

TELEVIZIUNE s.f. 1. Tehnică a transmiterii la distanţă a imaginilor unor obiecte (în mişcare) pe calea undelor vizuale. 2. Instituţie care asigură elaborarea şi difuzarea emisiunilor prin televiziune (1).

Deşi definiţia dicţionarului explicativ al limbii române nu precizează acest lucru, o televiziune este o societate comercială care face oferă emisiuni informative şi de divertisment, precum şi spaţiu publicitar, celor care le plătesc serviciile.

Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) este organizaţia care reglementează buna funcţionare a televiziunilor şi posturilor de radio, aşa cum Oficiul de Protecţie al Consumatorului reglementează comerţul cu produse de larg consum sau Comisia de Supraveghere a Asigurărilor protejează drepturile asiguraţilor. Regulamentul dat de CNA se referă la natura programelor şi ora de difuzare, timpul dedicat publicităţii sau timpul alocat partidelor politice. Prin lege, furnizorii de emisiuni de televiziune sunt obligaţi să respecte acest regulament. Între responsabilităţile producătorilor de emisiuni, pe lângă asigurarea calităţii tehnice a materialelor, se regăseşte şi obligativitatea respectării normelor în vigoare impuse de CNA.

Ca societate comercială, o televiziune este responsabilă cu aducerea de profit acţionarilor săi, prin formarea unui public fidel şi comercializarea spaţiului publicitar la un preţ cât mai bun.

Din punctul meu de vedere, acestea sunt responsabilităţile unei televiziuni. Dreptul la liberă exprimare dă producătorilor emisiunilor TV o mulţime de mijloace de a-şi atinge scopul, lăsând complet la latitudinea lor natura emisiunilor, lista persoanelor promovate astfel, informaţiile prezentate şi întâmplările pe care decid să le transforme în ştiri (aici este altă discuţie despre codul deontologic al jurnalistului). Este dreptul lor să transmită orice mesaj, în limitele impuse de CNA. Iar atâta vreme cât societatea comercială este în profit, nici patronii nu se plâng.

Unde intervine bunul simţ şi morala, educaţia şi promovarea modelelor umane nu este specificat în nici un regulament şi nici nu ar fi posibil. Drept urmare, televiziunile nu sunt obligate să ţină cont de părerile pudicilor, ale celor care nu-şi pot dezlipi copiii de televizor sau ale intelectualilor plictisiţi de mediocritatea subiectelor tratate. Producătorul nu este responsabil pentru un program decent, educaţional sau inteligent. Nu sunt de acord că o televiziune este formatoare de opinie, de caracter sau un exemplu rău pentru minorii care se culcă târziu.

Singurul responsabil pentru acest lucru este publicul lipsit de discernământ, care ridică emisiunile de televiziune pe un piedestal de unde orice s-ar spune este bun de crezut şi aplicat. Acest public este responsabil pentru educaţia propriilor copii, dar este prea ocupat pentru a sta de vorbă cu aceştia şi preferă să-i înveţe televizorul la ce e bună şcoala şi la ce sexul. Acelaşi public renunţă de bunăvoie la eroii romanelor şi ale cărţilor de istorie în favoarea unor personaje meschine, fluşturatice şi decoltate (la haine şi la minte). Publicul alege să urmărească disputele politice - unde lupta nu se dă între platforme program, ci între rufe murdare -, dispute sportive – unde lupta se dă în tribune, şi nu pe stadion – sau dispute mondene – nu între critici de artă sau realizări tehnologice, ci între bârfe şi proprietarii lor. Tot dânsul, marele public, participă cu entuziasm la emisiuni în care idiotul este rege şi pentru câţiva posibili gologani nu ratează nici pauzele publicitare.

Televiziunea trăieşte de pe urma publicului. Publicul impune calitatea produselor pe care le consumă. Aşa cum nu ar cumpăra produse alimentare alterate, nu ar trebui nici să vizioneze emisiuni de televiziune defecte.
Aruncarea responsabilităţii în curtea televiziunii, precum pisica, nu este cea mai bună metodă de a ajunge la un echilibru. Un exemplu ar fi posturile care se adresează unui sector îngust de public: TVR Cultural şi National Geographic. Sunt foarte atente cu ceea ce difuzează, dar nu au public foarte numeros şi nici o influenţă asupra celorlalţi. TVR Cultural nu ar supravieţui ca societate comercială autonomă (este sprijinit financiar de stat), iar National Geographic are un număr limitat de materiale astfel încât nici publicul loial nu găseşte zilnic ceva nou de vizionat.

În concluzie, responsabilitatea televiziunii este destul de restrânsă. Adevărata responsabilitate socială o poartă consumatorii, care trebuie să se informeze şi să aleagă după bunul plac.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Interviu

Cam toţi prietenii mei îşi caută o slujbă mai bună. Sunt genul de oameni tineri care îşi doresc ceva nou şi bun atunci când observă că lucrurile scârţâie sau s-au împotmolit de-a binelea. Sunt aşa numiţii progresişti, cei care nu adoră situaţiile călduţe.

Sophie  localiza o frustrare în lumea angajatorilor. Lucrurile nu sunt întotdeauna simple. Angajatorul este un personaj imprevizibil şi viclean. De cele mai multe ori, nu ştie ce vrea exact sau nici măcar nu vrea să angajeze, ci doar testează piaţa. Anunţurile publicate online sau prin ziare n-au nici o legătură cu realitatea. „Angajăm specialist marketing cu experienţă în domeniu” poate însemna „Angajăm operator PC pentru curăţarea bazelor de date”. Nici ceea ce vorbeşti direct cu angajatorul nu poate fi considerat demn de încredere. „Interviu” , de cele mai multe ori, înseamnă „test”, „angajăm şi part-time” este doar pentru publicitate, de fapt n-ar angaja cu jumătate de normă nici să fie ultimul specialist în viaţă, „program flexibil” înseamnă doar că angajatul trebuie să oprească aplicaţia care-i contorizează activitatea şi când se duce la toaletă.

Victima este supusă multiplelor examinări tehnice şi psihologice. Este lăsată să aştepte zile sau chiar săptămâni un răspuns. Este rechemată pentru interviuri, chestionare, teste sau i se trimit teme de făcut la domiciliu. La unul din interviurile pentru o slujbă în IT, o prietenă a fost chestionată de către secretară (care-şi nota conştiincios tot) ce formare profesională au părinţii, fraţii şi eventualul soţ, dacă are soţ sau logodnic, copii în plan şi rude în străinătate. Alt prieten a stat la un interviu - care s-a dovedit a fi test - 3 ore, iar după câteva zile de aşteptare a fost chemat la un alt interviu-test care urma să dureze de la 4 la 8 ore. Toate acestea fără ca nimeni să-i dea vreo lămurire despre post, condiţii, salariu, program, firmă şi muncă efectiv.

În aceste condiţii, schimbarea locului de muncă este o loterie. Uneori, după multe teste şi interviuri poţi afla că firma plăteşte puţin sau la negru, că programul flexibil este de la 9 la 18 zilnic, că nu se angajează studenţi şi că experienţa îţi foloseşte doar ca bibliografie pentru că la ei tot începător eşti.

Vă doresc succes şi să nu uitaţi când ajungeţi angajatori că aţi fost şi în situaţia de angajat!

duminică, 6 decembrie 2009

Citat, reclamă, politică

În ultima vreme, societatea online este marcată de citate. Fie că aparțin scriitorilor și filosofilor celebrii sau folclorului, fiecare posesor de spațiu virtual afișează un citat pentru a transmite ceva interesant despre sine. Cei care dețin mai mult spațiu decât au nevoie, afișează anunțuri si reclame de pe urma cărora speră să câștige câțiva gologani.

Astăzi, 6 decembrie 2009, în ziua Sfântului Nicolae și în ziua alegerilor prezidențiale în România, Google afișează pe pagina de mail(Gmail) citatul zilei:

Quote of the Day - Kurt Cobain - "Wanting to be someone else is a waste of the person you are." (Așteptând să devii altcineva, irosești persoana care ești)
E profund, trebuie să recunoașteți, chiar dacă Kurt Cobain n-a fost vreun scriitor sau filosof antic, ci un rocker cu atitudine.

Aceeași pagina afișează și

Ai Facturi in 2 minute - www.Program-Facturi.ro - Pe Viata! Descarca acum, Programul de Facturare al Anului
gândindu-se că poate m-a găsit duminica fără programul de facturare. Dar clientul plătește indiferent de ziua săptămânii în care i se afișează reclama.

E vremea să trecem la lucruri serioase. Schimbate atent la fiecare reîncărcare a paginii apar următoarele anunțuri:

Mandreste-te cu Romania - www.MirceaGeoana.ro - Voteaza pentru ca tara sa devina lider regional in domeniul energiei
O tara minunata - www.mirceageoana.ro - a tuturor romanilor. Iti lipseste? Inca o poti avea. Afla acum.
Mircea Geoana angajeaza - bestjobs.ro/locuri-de-munca - Geoana te plateste pentru calitatile tale. Depune CV-ul acum!
Locuri de munca - www.MirceaGeoana.ro - Vom avea un Guvern competent care va salva locurile de munca!
Îmi zic, cu bună credință, că este o scăpare și reîncarc pagina de mai multe ori astfel încât adun toate aceste pilde de înțelepciune și sfaturi utile oricărui român în ziua alegerilor.

Nu era o lege care interzicea reclama electorală în ziua alegerilor? Sau mă înșel eu? Mai este vreo lege pe care să o cunoașteți în România anului 2009? Și care anume mai este respectată?


Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine