Mihail Bulgakov – Maestrul şi Margareta

Nu pot vorbi despre romanul lui Bulgakov decât prin senzaţii şi experienţe personale. Primul capitol m-a nedumerit, al doilea m-a intrigat complet. La al treilea deja uitam să cobor din metrou. Înjuram printre dinţi apoi îmi analizam morfologic şi sintactic înjurătura căutând să văd dacă l-am chemat, dacă m-a auzit. O reacţie de nemulţumire atrage invariabil un alt eveniment neplăcut. Mă strecuram printre rânduri şi oameni şi încercam să desluşesc literele şi feţele deopotrivă. Unii au acceptat, unii nu. Pe unii i-a copleşit, alţii s-au ţinut cu unghiile de inimă şi au crezut. Ei s-au salvat.

Poveste sau adevăr săpat de mii de ani în piatră, imaginaţie explozivă sau aforisme şi înţelepciune ? Fiecare e dator să creadă sau să urmeze după propria conştiinţă şi inimă. Maestrul şi Margareta a fost o lume, o fereastră spre mine, spre cele mai ascunse credinţe. Cele care te salvează sau te condamnă. La dracu.. sau nu. Dincolo de ceea ce credem noi este ceea ce există cu adevărat: avari, cochetării, profitori, nebuni şi alte metehne umane. Asezonate cu umor, dragoste, inocenţă, bunătate.

Dacă n-are exista răul, probabil n-ar exista binele. Dar dincolo de rău şi bine stă Acela care decide. Şi-am mai gândit eu aşa, că răul nu e chiar rău. Poate e doar o atribuţie de servici, un fel de pedagog exigent care te pândeşte să chiuleşti de la ore. Maestrul şi Margareta este o poveste despre rău şi bine din care fiecare extrage aroma potrivită lui. Doar nu miros narcisele la fel pentru toţi.