Măsura fericirii

13.2 km într-o oră şi jumătate a unei zile de sâmbătă. 2 motociclete. 3 prăjituri, un buchet de trandafiri de grădină. 5 ore de aniversare. 7 ore de traseu pustiu prin pădure de primăvară, o căprioară, 3 narcise sălbatice, un foc, 2 cârnăciori, 3 ploi, 1550 m altitudine. O îngheţată, o cafea, 5 degete, o îmbrăţişare, zâmbete tacite şi râs în hohot fără măsură. 30 de fotografii. O legătură de leurdă, o piatră. 24 de grade. 20 de litri de benzină. 100 de lei. 2 zile.

Nu pare mare lucru, dar este reţeta fericirii mele. Ponderaţi după gust, adăugaţi ce elemente vă fac mai multă plăcere şi socotiţi cât vă puteţi permite. Priveam copii vânzând flori la semafor şi oameni care se întorceau în jeep-uri, obosiţi de cumpărături. Priveam cupluri plimbându-se molatec printr-un parc aglomerat într-o dupămasă caldă de mai. Priveam grupuri de liceeni zgomotoşi, uniformizaţi de moda extremă. Mă întrebam şi socoteam reţeta potrivită pentru fiecare. Sigur există, trebuie să existe. Puse cap la cap, ingredientele fericirii mele sunt mărunte, obişnuite, ieftine. Există desigur şi un ingredient secret, fără de care această reţetă ar fi doar o minciună urâtă. Suntem însă atât de diferiţi. Nu contează, există parametrii suficienţi astfel încât să fim toţi fericiţi. Faceţi un calcul.