The Help (2011)

sursa foto: imdb.com

A primit premiul Oscar pentru cel mai bun rol secundar feminin şi a fost nominalizat şi pentru cel mai bun film. În plus, este o poveste normală, cu oameni reali, cu o istorie adevărată şi, deşi prins în clişeele filmelor americane dedicate luptei dintre albi şi negri, The Help este un film credibil, nepărtinitor şi plăcut de urmărit. Povestea se leagă de sfârşitul anilor '50, de energia lansată de Martin Luther King şi de orăşelele în care lucrurile refuză să se schimbe. Despre prejudecăţi, constrângeri sociale, curaj şi lipsa lui, despre integrare şi apartenenţă.

Dincolo de toate instrumentele regizorale, The Help este un film despre oameni şi modul în care îşi construiesc relaţiile dintre ei. Departe de a avea o societate civilizată, ca a furnicilor sau a albinelor, omul dezvoltă o societate rudimentară, bazată pe putere, pe egoist şi infatuare. Moştenirea este de multe ori o tară spirituală pe care o înţelegem sau nu, pe care o acceptăm şi de cele mai multe ori o sporim în detrimentul raţiunii şi afecţiunii. N-aş vrea să vedeţi acest film ca o problemă a istoriei americane. Este o problemă pe care o avem continuu. Ne credem mai buni, mai deştepţi, mai inimoşi, mai albaştri, dar sfârşim prin a fi un munte de aroganţă şi de egoism. Avem mereu mai multe drepturi decât vecinul, iar în ipocrizia noastră ajungem să credem că-i facem un bine aruncându-l înafara societăţii. Nu încercăm să aducem pe drumul cel bun un adolescent, ci îl aşteptăm să devină major ca să poată face închisoare. Pentru că este mai prejos decât noi, cei norocoşi.

Să nu credeţi că este un film trist. Dimpotrivă. Este un film cu umor, ironic, emoţional, dramatic, surprinzător, dezechilibrat, optimist. Aşa, ca viaţa.