Yasunari Kawabata - Vechiul oraș imperial

N-am fost niciodată în Japonia. De fapt, nu mi-am părăsit continentul până acum. Asia mi se pare un tărâm fascinant, cu un colorit bogat și amestecat, cu multe culturi atât de diferite de cea europeană și cu un spirit entuziast. Da, mi se pare că acolo oamenii știu să trăiască mai liberi, sunt mai veseli și au mai mult curaj. Sigur, impresiile mele sunt pură fantezie, desprinsă din literatură, filme și poveștile celor care au trecut pe acolo.

Vechiul oraș imperial este o astfel de poveste. Scrisă de unul dintre cei mai buni scriitori ai Japoniei, un îndrăgostit de aceste meleaguri, Vechiul oraș imperial descrie în culorile anotimpurilor orașul Kyoto, oraș vechi, cu o tradiție bine conservată, orașul care are mai multe sărbători decât zile are anul. Toate motivele culturii japoneze sunt prezente în acest roman. Învățăm sa iubim, să deschidem ochii in fața vieții, să acceptăm cu drag dorințele naturii, să descoperim cedrii și florile de cireș, să apreciem viorelele pentru locurile greu accesibile în care înfloresc, să privim cerul, să ne înțelegem destinul. Învățam să respectăm, să primim, să dăruim. Vechiul oraș imperial este deopotrivă o poveste modernă, veșnica poveste a transformării, a timpului care nu se oprește. Orașul se schimbă, oamenii la fel. Numai cedrii rămân drepți scrutând orizontul. Numai florile de cireș sunt la fel de roz și de zâmbitoare.

Yasunari Kawabata este de departe un scriitor pe care nu-l pot ocoli. În cele mai simple cuvinte, cu cea mai dulce discreție, reușește de fiecare dată să-mi planteze în suflet întrebări, să-mi trezească observația și analiza, să mă facă să zâmbesc amintindu-mi de ce mi-e drag.