Am închis cartea de curând și încă nu-mi vine să cred. Reiau informațiile și reinterpretez situațiile citite, dar cunoștiințele mele despre CIA, politica Marii Britanii și a Statelor Unite sunt atât de reduse încât finalul romanului Marioneta mi se pare în continuare incredibil. De-a lungul celor peste 300 de pagini am trăit atâtea răsturnări de situație și am bănuit atâtea personaje, încât am fost surprinsă că finalul a mai putut fi o surpriză.
Scris în stilul modern al afacerilor politice subterane, cu multă intrigă și, evident, cu crime, romanul lui Robert Harris este scenariul perfect al unui film de acțiune (de fapt, a și fost ecranizat în 2010 în regia lui Roman Polanski, avându-i în rolurile principale pe Ewan McGregor și Pierce Brosnan). Dar multe sunt scenariile de acțiune și puține sunt romanele bune, cu credibilitate, cu fraze împletite cu tâlc, cu personaje desprinse din viața de zi cu zi, puternice, stabile, ușor de imaginat. Puține sunt romanele care reușesc să te convingă fără a exagera în minimalismul frazei și fără a pierde ritmul acțiunii. Să scrii un roman de acțiune este ca și cum ai scrie un album de muzică. Fiecare melodie este altfel, dar întregul album are o osatură compactă și duce la un rezultat sigur.
Nu sunt nici pe departe adeptul romanelor secolului 21, scrise în viteză, având în minte doar termenul de livrare și drepturile de autor din ecranizări. Îmi plac cărțile scrise pe îndelete, gândite, simțite. Îmi plac frazele gătite după rețetă, cuvintele care știu să transmită, personajele descrise minuțios. La romanul lui Harris m-a atras subiectul, scriitorul din umbră, angajat să scrie memoriile unui fost prim-ministru. Un gen de scriitor pe care nu-l cunosc și căruia nu-i puteam găsi nici cusur, nici laudă. Am găsit un personaj atrăgător, inteligent și uman. Am înțeles o perspectivă complicată și m-a prins suspansul aventurii sale. Este o poveste închegată și scrisă frumos. Cred că cel mai mult mi-a plăcut faptul că într-un mediu atât de dezumanizat, Robert Harris a reușit să găsească oamenii.
Am primit cartea Marioneta prin intermediul campaniei vAlluntar lansată de Grupul editorial All, ceea ce înseamnă că această recenzie va aduce 15 minute de muncă voluntară din partea echipei campaniei. În plus, fiecare comentariu pertinent va mai aduce încă 3 minute. Așa că nu uitați să comentați!
joi, 22 martie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Etichete
atitudine
(312)
viata
(297)
fotografii
(296)
recomandare
(213)
timp
(133)
proza scurta
(131)
dragoste
(127)
jurnal
(106)
căutare
(103)
video
(101)
literatura
(98)
recenzie
(96)
dorinta
(89)
peisaje
(80)
amintiri
(78)
Despre locuri si orase
(77)
călătorii
(75)
roman
(69)
film
(64)
feminin
(62)
eseu
(60)
contrasens
(56)
Bucuresti
(54)
România
(53)
poezie
(51)
muzică
(46)
portret
(44)
poveste
(44)
instantaneu
(43)
primavara
(39)
sarbatoare
(39)
Tams
(37)
copilărie
(36)
animale
(31)
vacanță
(31)
educatie
(30)
incredere
(29)
toamnă
(29)
campanie
(24)
turism
(24)
targ
(23)
aniversare
(22)
arta
(19)
concert
(19)
propunere
(18)
relatii
(18)
Adena
(17)
muzeu
(16)
responsabilitate
(16)
animatie
(15)
expozitie
(15)
joc
(14)
colectie
(13)
voluntar
(11)
model
(10)
Cortázar
(8)
Simone de Beauvoir
(8)
Milan Kundera
(7)
ReUseMe
(7)
Mihail Bulgakov
(6)
Kawabata
(5)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Arhivă blog
-
►
2015
(72)
- ► septembrie (6)
-
►
2014
(147)
- ► septembrie (11)
-
►
2013
(180)
- ► septembrie (15)
-
▼
2012
(210)
- ► septembrie (17)
-
▼
martie
(18)
- Călătoria
- Modele pentru români (IV)
- Așteptând o sfântă sărbătoare - by Tams
- Portret de weekend
- Terapie prin mers
- Robert Harris - Marioneta
- Pădurea de argint
- Cultură de companie
- Yasunari Kawabata - Vechiul oraș imperial
- Ziua în care m-am oprit
- Atunci și acum - Atena
- The Help (2011)
- Modele pentru români (III)
- Daniel Kehlmann – Măsurarea lumii
- Ajutor!
- Portret
- Love in the afternoon (1957)
- Numere
-
►
2011
(217)
- ► septembrie (18)
-
►
2010
(192)
- ► septembrie (17)
Stii cu ce m-ai convins ca aceasta carte merita citita ?
RăspundețiȘtergereCu propozitia asta : R.H. a reusit sa gaseasca oamenii " :)
A fost o surpriza si pentru mine, obisnuita sa vad oamenii politici la televizor :) Eh, cand pana e buna, din orice poate iesi o carte buna.
ȘtergereSi ce de-al treilea meu comentariu "fara comentariu", care sper sa se puna la socoteala. :-) Revin oricum in curand cu ceva mai profund de-atat. :-) (acum m-am grabit numai "sa comentez". :-) )
RăspundețiȘtergere"Îmi plac frazele gătite după rețetă, cuvintele care știu să transmită, personajele descrise minuțios." (- citat OFZ)
RăspundețiȘtergereSi mie-mi plac asisderea: personajele elaborate indelung si minutios in "laboratorul intern", fuzionat intre gand si suflet, impletite armonios cu fapta.
Roman Polanski-regizor renumit. Doar "Oliver Twist" am apucat sa vad regizat de el. Restul filmelor stand inca-n asteptare, cand le va veni vremea (ceea ce-nseamna "timpul meu liber").
Robert Harris - Marioneta - un nume si-un titlu retinute. In timp le voi cauta, scump OFZ, pornind de la recenzia ta.
Multumesc din suflet. :-)