Portret (XI)

Ieșea dintr-o bancă purtând pe buze surâsul unui viitor plin de speranță. Se pornise să telefoneze încă dinainte de a coborî cele câteva trepte ale clădirii. "A fost bine, cred că ne dau banii. Poate anul ăsta o să avem casa noastră." Abia atunci am observat verigheta subțire din aur alb, prea nouă ca să lase urme. Purta o rochie ușoară, de vară și o sacoșă de pânză cu un model neobișnuit: cărți. Pe umărul stâng avea un tatuaj mic, cu tuș negru, repezentând o carte deschisă, iar pe antebrațul drept un altul: "utopia". În lumea ei plină de cărți, o poveste utopică, un final fericit întâlnit la jumătate de drum, un Făt-Frumos întâlnit întâmplător și adjudecat pentru viață. Noroc, întâmplare, utopie.